Baschetul, în starea lui pură

Fază din meciul dintre U BT și CSS Bega Timișoara

Am fost martor, în week-end-ul ce tocmai s-a încheiat, la o demonstrație impecabilă a felului în care sportul îți poate face viața mai frumoasă. Într-o sală a unui liceu clujean a avut loc Turneul 1 din cadrul Fazei De Calificare, categoria U14, la baschet băieți. Dar dincolo de competiție, plăcerea jocului, bucuria celor din teren și a celor de pe margine, entuziasmul și energia degajate și curățenia morală a celor prezenți au fost ingredientele perfecte ale unor zile pe care poate doar sportul ți le poate umple în acest mod. 

A fost o plăcere să descopăr în vechea sală de sport a Liceului de Informatică, pe marginea terenului, în picioare, zi de zi, circa 100 de spectatori care îi susțineau pe cei din teren. Aplauze, fotografii, încurajări în spiritul jocului, toate contribuiau din plin la spectacolul din teren, unul care a fost, de cele mai multe ori, la cote extrem de înalte. Pentru un turneu întins pe durata a trei zile, cu cîte cinci meciuri pentru fiecare echipă, cu partide ce începeau chiar și la 8 dimineața, starea de spirit cu adevărat sportiv și interesul nedisimulat al celor care au fost conectatați la acest turneu merită reliefat cu majuscule.

Lăpuște, Miță Popa, Grunwald, un trio de foc

Pentru mine a fost și plăcerea de a mă întîlni cu oameni de care mă leagă foarte multe amintiri și bucurii. L-am văzut pe banca tehnică a celor de la U Banca Transilvania pe Mihai Popa, fost baschetbalist al grupării clujene, un conducător de joc pur-sînge, care și-a păstrat intact instinctul de luptător, un spirit pe care l-a imprimat perfect foarte tinerilor săi jucători. Activ, intuitiv, mereu în picioare, vorbindu-le mereu jucătorilor, îndrumîndu-i, “biciuindu-i”, dîndu-le indicații mai mult despre ce urmează să facă nu despre ce au greșit, aplaudînd intențiile bune din atac (chiar dacă nu au fost materializate) dar intransigent cu greșelile din apărare, acest antrenor pare omul potrivit la locul potrivit. În plus, cînd l-am văzut acolo, pe bancă, și pe Gyuri Grunwald (una dintre cele mai bune mîini de 3 puncte pe care le-a avut baschetul clujean), prieten de o viață cu Miță Popa, mi-am dat seama că frumoasa lor prietenie continuă și acum și că împreună formează din nou o echipă ce poate fi determinantă în creșterea valorică a acestor copii de nici 14 ani.

Mi-au plăcut sportivii de la U Banca Transilvania, cele două meciuri ale lor fiind singurele pe care le-am urmărit, cum mi-au plăcut și adversarii din Timișoara și Tîrgu Mureș. Fără să fac evidențieri individuale la clujeni, ele ar fi păguboase în acest caz, aș sublinia felul în care țin unii la alții, felul în care se încurajează reciproc, felul în care știu să își strige bucuria după o victorie, bucuria cu care joacă și preocuparea pentru a-și îmbunătăți jocul, din manifestările lor lipsind frustrările sau scăderile de concentrare.

Mi-a făcut plăcere să descopăr părinți veniți din Tîrgu Mureș pentru a-și încuraja copiii și făcînd acest lucru cu fair-play, găsind de cuviință să aplaude și reușitele celeilalte echipe (probabil că același lucru s-a întîmplat și în cazul părinților veniți pentru copiii lor din Oradea sau Timișoara).

Am revăzut-o pe banca echipei timișorene pe Corina Moroșan, cea care a evoluat ca jucătoare și pentru Universitatea Cluj. I-am întîlnit acolo pe soții Haba (care lucrează pentru U BT), fiul lor jucînd și el la U BT, pe reprezentanții familei Popa, mamă și fiică și pe mulți alții ce sunt atașați de baschetul clujean.

M-am întîlnit cu vechiul meu amic Liviu Petrovan, susținător și el al lui Miță Popa (acum din calitate de …cumnat). Pe el îl amintesc aici din alt motiv: a fost elev al Liceului de Informatică și jucător de baschet. Pe fața lui se vedea nostalgia după meciurile pe care le-a jucat pe acest parchet din sală, o lume ce avea un farmec aparte. Și tot pe fața lui se vedea, la fiecare fază din jocul de ieri, bucuria că acea lume nu a dispărut ci că, dimpotrivă, rămîne veșnic vie datorită entuziasmului cu care și tinerii de azi înțeleg să facă sport: nu neapărat de dragul rezultatelor, ci de dragul de a fi împreună, de a se bucura.

Bucuria întîlnirii cu Gyuri Grunwald și Miță Popa

L-am revăzut și pe Flavius Lăpuște (fiul lui jucînd la U BT și, bineînțeles, făcînd-o avînd pe spate numărul tatălui său, 13), fotografia pe care am făcut-o cu trio-ul Popa-Grunwald-Lăpuște amintindu-mi perfect de vremurile cînd cei trei ne încîntau pe parchetul de joc.

Și da, trebuie să recunosc, am fost acolo la chemarea Danielei Maier dar mai ales pentru că mișcarea noastră sportivă pmob-istă avea un reprezentant la acest turneu, adică pe David, fiul Danielei. Și cum am zis că nu facem remarci individuale, o să i le facem noi tînărului David sîmbătă, la joc,  cu vîrf și îndesat.

Felicitări tuturor echipelor (Clujul a fost fruntaș, cu două echipe), U Banca Transilvania Cluj, ACS Gladius Sântana Mureș, LPS Bihorul Oradea, CSȘ Bega Timișoara, CSȘ Viitorul Cluj-Napoca și ACS Lucky Dragons Târgu Mureș, am văzut o grămadă de jucători foarte talentați la fiecare dintre acestea. Și dacă nu toți vor ajunge baschetbaliști, cu siguranță că fiecăruia dintre ei le va folosi în viață sportul, asta e sigur.

Rezultatele le găsiți pe site-ul echipei U Banca Transilvania, aici. 

 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
418 citiri

Leave a Reply