Sâmbata, la baschet, fiecare vrea cate ceva (cronică de Mihai Miclăuș)

 

Domnu’ Blagu, de exemplu, vrea sa faca echipele. Ce-i drept, de cate ori le face el, ii ies foarte bine. Cateodata pentru joc, alteori pentru el. Treaba e ca, de fiecare data ii iese ceva si de-asta vrea sa le faca el tot timpul. Ca de 7 ani le face. Asa ca nu-i putem da sfaturi, ca nu stim noi in ce scop le face. Uite, de exemplu, astazi. Echipa i-a fost condusa cu 3-1 si s-a terminat 5-3 pentru el. De data asta, nici n-a contat cum a facut echipele, ca aproape jumatate dintre cosuri el le-a dat. Ca meci de meci se plange ca e tinut prea strans si, de data asta, i-a iesit smecheria, ca nu l-a tinut nimeni.

Zava, baiat bun, de caracter, pacat ca-si face treaba bine si cand nu e cazul, stim noi de ce, vrea sa castige de fiecare data titlul de MVP. Lui nu-i iese intotdeauna. Ce-i drept, de multe ori il merita, da’ de multe ori face baietii cate-o caterinca, ca e mai ciudosi.

  Tebu vrea sa dea pase pe la spate, dar mingea e rea si nu merge unde-o trimite. Mai usor da de 3, asa ca in ultima vreme s-a mai reprofilat. Mai nou si patrunderi vrea sa faca, dupa ce a vazut ca-i ies si astea, de si-a castigat porecla de Belo.
Radu, cel mai mult, vrea sa dea cosuri. De data asta i-au cam iesit. Ca, in 8 meciuri a ratat de maxim 3 ori si arunca in cel mai rau caz tot la a treia faza. Asta ca nu cumva sa zica cineva ca nu rateaza pentru ca nu arunca.

Silviu vrea cel mai mult sa dribleze. Ca de-aia domnu’ Blagu nici nu prea joaca cu el. Nu stiu daca ati observat asta. Oricum, e baiat tanar, de perspectiva, asa ca-l iertam, mai ales ca din trei faze in cel putin una e cu trei pe el si tot inscrie. Chiar daca alti doi coechipieri raman liberi, tot singur vrea sa joace. Da-l iertam, ca trage bine de 3. Adamovic n-are procentajele lui de la distanta.

Florin, nu stiu daca asta e scopul lui in viata, dar categoric e as la recuperari defensive. Cateodata il ajuta si fizicul, alteori se foloseste el de gabarit, vorba e ca asa cum le recupereaza el, nenicule, mai rar. Iar astazi a mai si dat cosul de 3 al victoriei finale, ca sa nu zica lumea ca nu stie si sa arunce.

Si-am ajuns la problema de baza. Eu si Liviu. Ca noi, amandoi, vrem acelasi lucru. Sa vina sambata, ca sa jucam baschet. Ca de asta ne si ciondanim atat de mult. Ca nu stim care vrea sa joace mai mult. Mai bine joaca el, ce-i drept, dar il ajuta si varsta. Ce sa-i faci, el cu varsta mai mica, eu cu burta mai mare. Ca, daca ar avea el buta mea si eu varsta lui, poate ar fi invers, dar nu se stie niciodata.

In rest, a mai fost titlul de MVP, pe care Blag si l-a dorit cel mai tare, dar Zava a luptat cel mai mult pentru el, incat, asa cum se vede si din poza, nu e foarte clar cine l-a castigat pana la urma. Cu toate ca, la vot, a iesit domn’ Blagu.

Astazi a fost rostita si replica anului. Nu conteaza de cine, important e mesajul: Ce conteaza cine a avut aut, daca noi am apucat sa repunem.

N-am zis nimic de echipe, ca, oricum, nu intereseaza pe nimeni in ce combinatie s-a jucat. Important, pentru unii, e ca au jucat, iar pentru altii ca mai pot juca.

Prelungirile de la 4Champions, relaxate ca de obicei. Tebu s-a remarcat ca a cautat vreo ora informatii pe net despre nu-s’ ce jucatoare si, pana la urma, tot n-a gasit nimic.

In rest, vorba ‘ceea: ce vorbim la 4 Champions, ramane la 4 Champions. V-as spune despre niste transferuri spectaculoase care se preconizeaza in iarna, despre niste negocieri la sange sau despre niste secrete ale unor jucatori bine cotati de la noi, dar vorba-i vorba.

(o cronică de Mihai Miclăuș)

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)
786 citiri

Leave a Reply