Marius Copil: “Acum am ajuns să joc cu drag”

Foto: Neal Trousdale

Prezent la Cluj pentru meciul de Cupa Davis cu Marocul Marius Copil a vorbit despre ascensiunea sa în clasamentul ATP, despre schimbările în bine privitoare la modul de a gîndi, despre ai săi și despre prietenie.

-După ani de încercări, care poate pe un altul și-ar fi pus negativ amprenta, ai reușit să intri și să te menții în prima sută de jucători ai lumii. Cărui fapt i se datorează asta?

-Am reușit împreună cu antrenorul meu, Andrei Mlendea, să parcurgem acest drum frumos. Țin minte că el a început acum doi ani la Sofia și chiar mă gîndeam acum, cînd am jucat finala de la Sofia, că acest loc înseamnă foarte mult pentru cariera mea. Chiar am vrut să subliniez acest lucru la festivitatea de premiere, cînd i-am mulțumit antrenorului și am făcut asta în fața a aproape 12.000 de spectatori și, cu siguranță, a multor altor telespectatori.

În ceea ce privește motivele acestei reușite sunt sigur că ele se datorează schimbărilor pe care am hotărît să le facem în jocul meu. Acum joc mult mai agresiv, ceea ce n-a fost deloc ușor să schimb, pentru că era o chestiune încetățenită în subconștientul meu, aceea de a mă apăra, lucru pe care l-am făcut 19 ani consecutivi. Dar cu multă dorință și determinare am reușit să imprimăm această incisivitate, agresivitate, ofensivă la fileu, perfecționarea vole-ului, astfel încît acum pot spune că am făcut cu adevărat o schimbare.

A fost vorba și despre o schimbare de mentalitate, de o altă abordare mentală?

-Cu siguranță. Mi-am asumat să schimb jocul cu orice risc, inclusiv acela de a pierde. Ne-am dat seama cu antrenorul meu că doar o astfel de abordare nouă poate pune presiune pe adversarii puternici, care au această știință a jocului conform căreia răbdarea și micile detalii să poată face diferența în favoarea lor. Chiar asta am antrenat noi, agresivitatea care să facă diferența în favoarea mea. M-au ajutat cele două meciuri foarte bune făcute cu Luxemburgul pentru ca mai apoi să vină acea finală de la Sofia, în drumul spre ultimul act eu reușit să trec de jucători puternici, obișnuiți cu acest nivel, jucători precum Robin Haase și Gilles Muller, pe care nu doar că i-am învins, dar pe care i-am și dominat pe parcursul meciurilor. Am învățat să accept greșeala, să am încredere și pot spune că, poate paradoxal, am redescoperit plăcerea de a juca, acum joc cu drag. Sigur că am lucrat în plan mental, ajutat și de către domnul Ioan Popoviciu, din Oradea, am ținut cont și de sfaturile lui, care m-au ajutat. Eu aveam o problemă cînd pierdeam, nu prea acceptam să pierd. Nu pentru că mă gîndeam la puncte sau la bani, ci doar pentru că în firea mea nu stătea să gestionez și astfel de momente. Acum însă judec altfel: că pot învăța chiar și din înfrîngeri.

Și am mai învățat ceva: să mă gîndesc la realizări nu doar pentru binele personal ci și pentru a aduce o stare de bine celor care țin la mine sau care doar mă urmăresc și mă susțin. De exemplu, la Sofia, cînd în fața a 12.000 de oameni am văzut că se ridică și steagul României, am avut un sentiment pe care poate nu l-am conștientizat pînă acum, acela că nu lupt doar pentru mine ci și pentru cei care mă simpatizează sau țin la mine.

-Ce fac cei din top 100, ceva ce nu fac ceilalți?

Au curaj. Își asumă riscuri, dar asta pe fondul unui joc care chiar și atunci cînd nu sclipește se învîrte în jurul punctelor lor forte. Jucătorii din top 100 își cunosc perfect și punctele nevralgice la fel de bine ca și pe cele puternice. Și își ghidează jocul în jurul punctelor lor tari, nu-ți fac cadouri, evită să facă greșeli, așa că dacă vrei să-i bați trebuie să fii și tu curajos.

-Au fost mulți sceptici, probabil, în ceea ce privește ascensiunea ta. Cum ai simțit tu asta?

-Da. Am simțit această chestiune, poate de aceea m-am și închis multă vreme în mine. Apoi, încet-încet, m-am perfecționat și la capitolul comunicare, cel mai bine reușind să fac asta cu Andrei Mlendea sau cu un prieten bun, cu Cosmin Hodor, cel care îmi mai spunea ce greșesc, dar pînă în ultima vreme nu acceptam alte păreri. Acum însă știu să fac și asta. Eu eram un tip direct, spuneam lucrurilor pe nume și credeam că acest lucru mă caracterizează. Acum am învățat să fac același lucru, să țin la ideile mele, dar în același timp să țin cont de sfaturile pertinente care îmi vin din surse sigure.

La capitolul comunicare stai foarte bine și cu web-site-ul pe care ți l-ai construit, mariuscopil.com. El are un logo foarte interesant. Un M și un C, aparent de la numele tău, dar parcă și altceva…

-Așa  este. Acel M este precum o cardiogramă. Adică așa cum e și viața mea: au fost suișuri, coborîșuiri, trăiri dintre cele mai diverse. Acel C aduce a minge de tenis, obiectul care alături de rachetă au marcat viața mea sportivă. Și, sigur că da, MC e…Marius Copil. Am lucrat mult cu Andrei Drăguș și cu prietena sa la acest site și ne bucurăm dacă place. Aici e, în mic, viața mea. Și mă bucur să fac asta, să comunic cu fanii mei și astfel, în semn de respect pentru că mă susțin și gîndurile lor chiar mă însoțesc mereu și mă ambiționează. În plus, cred că împărtășesc destule din trăirile mele, lucruri care pot fi folositoare jucătorilor tineri. De ei, de tineri, sunt foarte legat, aș vrea să cred că au de învățat de la mine și că sunt interesați să facă acest lucru. Avem nevoie de juniori care să vină din spate, să nu cadă în capcanele care li se întind aproape la orice pas și eu chiar sunt interesat să le ofer informații, ca să nu le spun sfaturi.

-Acum cum îți profilezi viitorul ca progresie a rezultatelor?

-Mă ghidez după o chestiune logică: dacă îmi perfecționez jocul vin rezultatele, dacă am rezultate vin punctele și banii. Nu mă gîndesc invers, la bani și la puncte. Caut acum modul în care să trec mai multe tururi și la un Grand Slam, pentru că acolo trebuie să ai acel ceva în plus, pentru că turneul durează două săptămîni, trebuie să ai un alt dozaj al energiilor, meciurile sunt mai lungi ca număr de seturi, e altceva, trebuie să găsesc și acolo cheia…Viața mea însă arată mult mai bine acum, pentru că mi-am găsit stilul. Paradoxal, această agresivitate în joc îmi aduce liniște, o liniște interioară pe care nu o aveam până acum. Trăiesc în prezent, știu că tenisul e job-ul meu, știu că sunt un om la fel ca oricare altul, dar în același timp îmi dau seama că fac bine lucrurile pe care le fac.

-Ai vorbit despre prieteni. Poți numi cîțiva dintre ei?

Da. Uite, de exemplu Cosmin Hodor, pe care l-am cunoscut în 2005 la un meci de Cupa Davis la care participam în lotul lărgit, în Japonia. Deci ne știm de mult însă prietenia noastră a crescut de la an la an.

Apoi Sebi Kraila (acum rezident la Londra, fost jucător de tenis și el)  Ion Ion Țiriac (de la care am învățat foarte multe), Florin Iorgoni (cu care ne-am întîlnit la Indian Wells în 2017 dar cu care vorbesc foarte des) sau cu Ronald Gavril (boxer cunoscut care evoluează în Los Angeles, pe care l-am cunoscut prin intermediul lui Ion Ion Țiriac).

Foto: Neal Trousdale

-Ce faci cînd nu te gîndești la tenis? Ce te atrage?

-În primul rînd îmi place să învăț de la cei ce se pricep foarte bine să facă diverse lucruri. Indiferent dacă este vorba despre sport sau despre alte domenii, oameni de succes de la care am ce învăța. Mă simt atras, citesc sau studiez aceste domenii precum construcțiile, designul interior, fotografia și desigur sportul în general…

Îmi place să descopăr orașe, sunt unele care îmi plac foarte mult. Îmi place la Munchen, pentru că acolo am trăit 7-8 ani și în ultima vreme sunt foarte atras de Cluj. Mi se pare un oraș plin de viață, cu multe evenimente, un oraș viu. De asemenea mi se pare că e un oraș care vrea să progreseze, să ajungă sus, exact ca mine.

 

Părinții tăi au un loc special și în viața ta și în cariera ta. Cum te raportezi acum la asta?

 

-Amîndoi au făcut foarte multe pentru mine. Mama a stat cu mine zi de zi cînd trăgeam tare în Germania și în SUA, tatăl meu a avut un rol major în susținerea mea, și le sunt recunoscător. Acum sunt sigur că mai importante decît cîștigurile mele financiare sau de punctele care m-au adus mai sus în clasament, rămîne altceva ce pot spune că am făcut pentru ei: se pot mîndri cu mine. Și acest lucru îmi dă un sentiment de mîndrie și mie.

 

 

 

 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
1.541 citiri

Leave a Reply