Am ratat gara din Simeria dar m-am ales cu altceva, poate chiar mai spectaculos

În Simeria mi-am dorit întotdeauna să ajung dintr-un motiv prostesc. Auzisem de foarte multe ori știri care conțineau și cuvintele “gara din Simeria”, așa că asta visam: să stau pe o bancă în gara din Simeria. Și, să nu mint, mai exista un motiv, să îi spunem secundar, un text din Times New Roman, pe care îl puteți citi aici.

Am trecut de trei ori de data asta prin Simeria. De primele două ori am ratat intrarea în gară luați cu altceva iar a treia oară, cînd eram la doar un kilometru de oraș, am luat-o la dreapta, instinctiv, pe autostrada înspre Orăștie, ca să ajungem la Sibiu, așa că se poate spune că mi-am ratat încă un vis, la mustață.

În schimb m-am ales cu o amintire faină din Simeria, o vizită la Arboretum Simeria, un loc într-adevăr special, despre care puteți citi mai multe pe net, nu o să vă dau eu amănunte.

Două vorbe însă vă spun și despre asta, dacă vreți, adică faptul că arealul cuprinde cea mai veche și valoroasă colecție de plante exotice și autohtone din România și că rezervația se întinde pe o suprafață de 70 ha, clasându-se astfel pe locul 10 în Europa și pe locul 101 în lume conform Enciclopediei Britannica. Asta e mare lucru, nu?

Dar dincolo de părțile acestea, să le spunem științifice, impactul cu acest parc (hai să îi spunem așa) e puternic.

Nu te-ai aștepta să găsești chiar atît de multă liniște…

E un întreg labirint acolo, te poți pierde dacă nu ești atent dar te și poți regăsi, tot așa, din neatenție.

Alei pietruite și cărări nebănuite.

Locuri în care verdele devine și revine obsesiv așa cum pentru schiori albul de pe pîrtii e omniprezent.

Poți citi de pe plăcuțe ce și cum stă treaba cu miile de arbori și specii de plante așa cum poți să le ignori și să te bucuri doar de ansamblu.

Oricum, o întîlnire cu arborele de plută sau o alta cu abanosul pot să te surprindă, că nu cred că vezi în fiecare zi arbori de plută sau abanoși.

Și-ți vine să iei în mînă și chiar iei, de pe jos, fragmente din trunchiul arborelui de plută și spui, ca prostul, „da, exact așa miros și dopurile sticlelor de vin”…

Apoi poți da de întinderi imense de nuferi.

Nuferi peste tot.

Și orăcăit de broaște.

Și stai pe o bancă, și te uiți la nuferi și auzi broaștele, și trece vremea, și tot așa…

Stînd de vorbă cu portarul afli că pe-aici erau, înainte de 89, căprioare și chiar și mistreți.

Acum, cică mai mișcă puțin cîte un iepure de cîmp, pe care acum, că ți-a spus portatul, se prea poate să-l fi auzit și tu cînd te plimbai pe aleile parcului.

Eu așa zic: chiar dacă nu găsiți nici un semn care să vă conducă spre acest loc, în dulcele stil românesc, de găsit îl puteți găsit. E în Simeria, asta e sigur, și nu e la drumul mare, ci într-un lateral.

Și dacă vreți să evadați cu adevărat din cotidian și nu aveți nu știu de pretenții de cunoscător, locul o să vă placă.

Ziua nu va fi pierdută dacă veți intra în acest Arboretum din Simeria.

Bine, într-o altă zi să treceți și prin gara din Simeria, să-mi spuneți cum e și acolo.

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
669 citiri

Leave a Reply