Fabrica, episodul al doilea. Și ultimul

Directorul Someșul, ing. Szalma Janos (în stînga imaginii)

Continuăm mini-serialul nostru despre Fabrica de Tricotaje Someșul, cu al doilea episod. În primul am vorbit despre începuturi, aici, iar acum ne ocupăm de ceea ce s-a întîmplat în anii 60. 

În acea perioadă, anii 1950-1960 s-au angajat cîțiva oameni importanți, care aveau să conducă mai apoi mulți ani această întreprindere.

Fabrica angajează cîțiva ingineri tineri, printre care pe cel ce avea să devină director general peste două decenii, pînă la debarcarea sa produsă după Revoluție, adică pe ing. Szalma Janos. 

Apoi, pe ing. Baciu Maria, care avea să devină director tehnic și pe ing. Hațieganu Iuliu, care avea să devină director comercial. Acest trio a condus multă vreme fabrica.

În anul 1961 se desființează Fabrica de Țigarete unde munceau aproximativ 350 de persoane și parte din clădire se alocă Fabricii de Tricotaje Someșul, pentru ca întreaga clădire să fie preluată în anul 1964. Interesant, parte dintre cei ce munceau la țigarete se reprofilează și muncesc la tricotaje, știute fiind metodele societății de atunci, acelea de a trece rapid la reconversia profesională, chiar dacă țigaretele și tricotajele nu aveau decît foarte puține în comun…

Alt pas interesant se produce în 1969 cînd se înființează așa-zisul Combinat Textil Cluj care va cuprinde Fabrica de Tricotaje Someșul, Flacăra (costume în special) și România Muncitoare (vestită în epocă pentru că producea…pînză pentru steaguri). În plus, se primește “sarcina” de a coordona și Fabrica de Nețesute de la Bistrița-Năsăud…

Putem vorbi, așadar, despre un adevărat monopol al Fabricii Someșul…

În perioada de înflorire a Fabricii de Tricotaje Someșul s-a construit de către conducerea acesteia și Ștrandul Record, acolo unde funcționau terenuri de tenis, două bazine de înot și chiar și o popicărie. Mii de clujeni umpleau pînă la refuz acest ștrand, unul care rivaliza serios cu cele existente, Ștrandul Municipal și Bazinul din Babeș (chiar dacă acesta din urmă rămîne, pentru majoritatea, imbatabil).

Dacă pînă în anul 1973 toată producția era destinată desfacerii în România, în 1980 s-a ajuns în situația în care 90 la sută dintre produse să fie destinate exportului. 

Despre ceea ce s-a întîmplat după 1989 nu deținem informații verificate. Cert este că fabrica nu mai există. În ceea ce privește clădirea, nici aceasta nu mai există. Ea a “trăit din 1860 pînă în sezonul 2007-2008, cînd a fost demolată. A “trăit”, așadar, 148 de ani. Acum acolo s-a construit modernul sediu The Office, un adevărat sediu de business.

Surse info: Întreprinderea de Tricotaje Someșul Cluj-Napoca 1930-1980, Monografie Istorico-Economică, autori Cornel Rusu și Pompei Bora, Cluj Napoca 1980.

 

 

 

 

 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)
469 citiri

Leave a Reply