O plimbare

Cartierul Andrei Mureșanu e bun de făcut plimbări. Din orice punct ai începe și oricît ar dura ieșirea,  la final nu poți să te declari decît mulțumit. Nu cred că există trăitor la bloc să nu se viseze trăitor într-una dintre casele din acest cartier… Și chiar dacă știi că visul e interzis, plimbarea încă nu e interzisă, nu-i așa?

Poți porni urcînd pe Măcinului, dacă știi unde e. Dacă nu, este hartă. Oricum, e o stradă perpendiculară pe Brâncuși (asta dacă știi unde-i Brâncuși).

Și urci, și te uiți la case.

Poți s-o iei la dreapta apoi, pe Titu Maiorescu. Despre asta nici eu nu știam că-i zice așa și nici de cînd a fost rebotezată. Dar de frumoasă e frumoasă și asta.

Ajungi pe Predeal, care-i chiar foarte frumoasă. Strada Predeal are, poate nu v-ați fi așteptat, unele case chiar ca-n stațiunea Predeal. Nu mă pricep la termenii din arhitectură, dar pot spune că unele chiar seamănă cu cele din stațiunea cu același nume. În plus, de-aici, de pe Predealul ăsta din Cluj poți prinde o panoramă extraordinară cu cartierul de sus, adică vezi imagini pînă și cu Grand Hotel Italia, care-i hăt, departe, la deal…Nu știm cît o să mai vezi atît de bine, pentru că la ritmul în care se construiește în zonă s-ar putea ca vederea să-ți fie obstruată peste un an sau doi.

Pe unde vrei s-o luăm?

Bine, o luăm pe Gheorghe Doja. No bun, să știți că așa-i spune acum, deși un car de ani i-a spus altfel. Că doar noi știam că Doja e strada cu magazinul Central. Dar s-a schimbat. Acum asta-i aia și aia-i Ferdinand.

Neimportant. Noi suntem pe Gheorghe Doja cel Nou, în Andrei Mureșanu. Și ca să scăpăm de confuzii, o luăm rapid la deal, pe Ion Pop Reteganu.

Ne place și pe aici.

Mai ales că pe vremuri aveam una dintre bunici locuitoare a acestei străzi. Și ne leagă amintiri, vă dați seama…

Acum pe locul casei ei e un fel de bloc…Bine, așa să rămînă, un fel de bloc.

Oricum, amestecul de case pe care încă le recunoști ca fiind cele din trecut și cele noi e evident. Dar asta dă farmec locului, dacă putem spune așa, nu e enervant…

Pe unde vreți s-o luăm acum?

Bine, hai să o luăm pe Eftimie Murgu.

Ăsteia nu i-au schimbat numele. Ce bine. Și ce frumoase case s-au construit aici, într-adevăr. Adică nu știm dacă toate-s frumoase, dar foarte multe par făcute cu cap și fără să strice ansamblul…

Hai să coborîm pe Turzii, dar numai puțin, cît să nu adormim de-atîta admirat case și peisaje…

C-apoi o cotim spre Vulcan.

Asta-i frumoasă dintotdeauna, că-i în pantă și că are case una și una. Și că-i bună de săniuș cînd ninge. Bine, cu riscuri, da-i bună.

Pe unde ziceți, pe Nicolae Iorga? Bine. Aici prindem multe case în stil brîncovenesc. Că-s mai mici, că-s mai mari, dar de frumoase sunt foarte frumoase.

Hai să scurtăm traseul, s-o luăm pe Amos Frîncu și să ne cam întoarcem spre Măcinului ăla de unde-am pornit. C-a trecut o oră și jumătate și ne-ajunge.

Cartierul Andrei Mureșanu, cum să vă spunem, nu-i mare. Dar dacă îl bați la pas și dacă schimbi mereu traseele nu e deloc plictisitor. Deși vechi, are „tehnici de supraviețuire” și are și „deschidere la nou”. Tot ce sperăm este să nu se schimbe farmecul locului.

Pentru că el, cartierul (la fel ca tot orasul), merită din plin să fie respectat.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
478 citiri

Leave a Reply