O variantă curajoasă de întoarcere de la Ostrava

Ruzomberok
Foto. wikipedia.

Dacă încolo, spre Ostrava, am mers pe ruta Debrecen-Budapesta-Bratislava-Brno-Prostejov, adică mult pe autostradă, la întoarcere am improvizat un pic. 

Am avut de mers 6 ore și 20 pînă la Nyregyhaza, de data aceasta extrem de puțin pe autostradă.

Am “tăiat-o” prin munți, începînd cu Frydek Mistek, oraș interesant, aproape de granița cu Polonia dar și de cea cu Slovacia, aproximativ 30 de kilometri de acestea. A urmat Zilina,  al patrulea oraș ca mărime din Slovacia, cu echipă de fotbal de care mai auzisem din cînd în cînd. Și-apoi am tot ținut-o prin Slovacia, cu Ruzomberok, Liptovsky Mikulas, Presov și apoi Kosice, despre care citisem că a fost capitală culturală europeană în 2013.

În Ruzomberok s-a născut Jozef Vengloš, despre care iubitorii fotbalului sunt siguri că știu că a fost antrenorul Cehoslovaciei în anii 80 dar și al Slovaciei în anii 90. A antrenat o grămadă de echipe, printre care pe Celtic, Fener și Aston Villa. Ruzomberok are echipă de fotbal și-acum în liga slovacă, asta chiar dacă orașul are numai vreo 30.000 de locuitori.

Pe ruta aceasta de început, cu Frydek Mistek, Ruzomberok și Liptovsky Mikulas am cam prins iarnă-iarnă, pentru că localitățile se înșiruiesc pe un fel de Valea Prahovei de la noi, cu pîrtii de schi și foarte mulți turiști ce mișunau pe acolo. Și cu case cochete, că era de vacanță sau nu, cu oameni aflați încă la relaxare, pe final de week-end.

Cam intri în serpentine, traversezi și mici localități, îți cam face gîtul stînga-dreapta de-atîtea schimbări de direcție, dar vezi cîte ceva, nu-i vorbă, multe “peisage”…

După ce treci de Kosice dai de Ungaria și de orășelul Tokaj, celebru pentru vinul său. Atîta doar că noi am ajuns pe la ora 17.00 și-atunci am prins totul închis (ne referim aici la crame sau locuri de unde să-ți cumperi vin din sistemul de magazine). Că altfel, dacă vrei vin de la particulari, de ăsta se găsește, la om acasă, așa cum îți cumperi de la noi legume, cartofi sau pălincă, sunt anunțuri pe la porți.

Drumul ăsta, așa cum vi l-am descris pe scurt, traversează Slovacia, și asta am și vrut, pentru că eu unul n-am mai trecut prin țara asta decît de nevoie sau din greșeală, și asta doar prin orașul Bratislava.

Iar drumul ăsta, după ce ți-a ieșit pe nas autostrada, nici nu-i chiar lipsit de farmec, cu toate orășelele de munte sau de mai puțin munte pe care le traversează, pe lîngă apa Ostroviței și prin masivul Tatra.

Ajungi la Nyregyhaza și de-acolo ai variante spre casă: fie de la Carei spre Zalău și Cluj fie pe la Carei-Satu Mare-Baia Mare (dar nu intri în oraș)-Dej-Cluj, intrarea prin țară putînd s-o faci pe la Vama Urziceni.

Dacă aduni orele, de la Ostrava la Cluj, pe traseul acesta, să tot fie vreo 11, ceea ce nu-i nici puțin, nici mult, dar măcar ai adunat și o experiență. Ai traversat o țară despre care nu prea știai mare lucru și nici nu ai văzut mai mult decît orașul Bratislava.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)
300 citiri

Leave a Reply