Baschetul, ca pansament

Într-o zi tristă în care am ajuns cu toții să-l conducem pe ultimul drum pe Radu Țenter am încercat la primele ore ale dimineții să ne ocupăm mințile cu altceva. Și cum baschetul nostru e bun și la așa ceva, am jucat cinci meciuri pe cinste. 

Cel mai bun jucător de pe teren s-a dovedit a fi Silviu Cristea și asta i-a scos în sfîrșit un zîmbet după o săptămînă teribilă și pentru el sau, mai bine spus, mai ales pentru el. Și asta pentru că în urmă cu o săptămînă el s-a aflat alături de Radu Țenter și de alți entuziaști ce pregăteau un proiect comun.

Meciurile au fost echilibrate, în marea lor majoritate. S-au jucat cinci partide iar scorul general a fost 3-2 pentru Albi, adică pentru Silviu, Simu, Tebu, Mădălin și Magdaș.

Dincoace, la cei negri, am fost în formula Liviu, Maier, Florin, Rus și cu mine. La noi Florin a fost cel mai emoționat, probabil pentru că azi și-a sărbătorit ziua alături de noi și poate că gîndul îi era mai mult la…nota de plată. Bine, cel mai mult probabil că am greșit eu, dar azi nu avem chef de analize.

Îi felicităm pe învingători, ne bucurăm că nu s-a certat nimeni cu nimeni și că am rămas împreună pe tot parcursul zilei, una tristă dar parcă îndulcită de faptul că am fost împreună.

Le dorim încă o dată putere celor greu încercați azi, întregii familii Țenter și salutăm gestul superb al tuturor celor care au fost azi acolo sau și-au făcut răgaz să se gîndească azi la un băiat ce-a plecat mult prea devreme…

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)
160 citiri

Leave a Reply