Cred că nimeni nu se aștepta ca întâlnirea de azi să se desfășoare sub motto-ul “baschet ați vrut, baschet v-am dat”. Poate doar strategul care a aliniat echipele de start în următoarea componență:
Albi: Lăpușan, Simu, David, Blag, Chertes.
Negri: Liviu, Rus, Negoiță, Tebu, Magdaș, Ilea.
De la albi s-au remarcat Lăpușan și Maier, primul pentru viziunea excelentă asupra jocului, pasele pe poziție următoare și aruncările de la distanță, viziune de care a profitat la maxim David, MPV-ul ediției. Aruncările sale au făcut diferența în meciurile 1 și 7, pentru că da, cum ar spune celebrul “vânător” de cormorani, da, bravo, s-au jucat exact 7 partide. Nu putem trece cu vederea procedeul tehnic prin care Ovidiu Blag a depășit în regim de viteză doi adversari și a înscris din săritură. La acestea s-au adăugat reușitele de la capătul liniei, venite pe mâna lui Simu și Chertes.
Deși în echipă de 6, negrii au început din start cu un handicap major, acela de a avea două personalități puternice în echipă, mai exact doi încăpățânați. Ilea, care a insistat cu o apărare în zonă și Liviu care își dorea să stea mai mult sub panou decât în căciulă. Nesincronizările din apărarea negrilor s-au remediat abia la scorul de 3-0. A urmat o perioadă de dăruire maximă în care aceștia, pe fondul unor realizări individuale remarcabile, amintim cele două coșuri de la distanță consecutive înscrise de Tebu, au revenit și au egalat scorul la 3-3. Totul părea că se îndreaptă către o remiză amicală, albii propunând în drum spre vestiare, realizarea deja celebrei fotografii de grup. Nu a fost așa deoarece un grup extrem de vocal de jucători echipați în negru au întors de la vestiare echipa adversă, impunând prin vot jucarea meciului decisiv. Conform unor informații pe surse, aceștia au rămas atât de concentrați pe numărarea voturilor încât au uitat să mai joace, altfel nu putem explica scorul neverosimil înregistrat la final: 12-0. Învinșii au negat cu îndârjire explicațiile clasice de genul, și-au dorit mai mult victoria, am căzut fizic, i-au intrat toate la copil de ne-a scos baschetul din cap.
Repriza a treia s-a desfășurat în deplasare deoarece localul pentru campioni găzduia o petrecere privată. “Aici veneam cu Moldovan doar în zi de salariu” își amintește Daniel Rus. Nu au lipsit discuțiile despre stilul italian, sau lipsa acestuia, din jocul unei celebre echipe de liga a doua, condusă de o și mai celebră pisică. A lipsit Simu, pe motiv că era ziua de naștere a băiatului. La mulți ani!