DE CITIT

Al di Meola vine la Cluj cu un concert de zile mari

Al di Meola Opus Tour va începe în 24 noiembrie în Germania. A doua destinație devine Clujul, pe 26 noiembrie. Atunci, la Opera Română, la ora 20.00, artistul care a fost desemnat de 4 ori cel mai bun chitarist al lumii, îl vom putea asculta live, într-un concert organizat de Diesel Events.

Citeste articolul

Marele vindecător

Gelu Cosma este vedeta incontestabilă a kinetoterapiei din România, o profesie pentru care are aplecare, implicare și studii la cel mai înalt nivel. Gelu Cosma se bucură de încrederea unor sportivi remarcabili printre care la loc de cinste se află Simona Halep și Horia Tecău.

Citeste articolul

AROBS Transilvania Half Marathon, încheiat cu rezultate sportive și umanitare de remarcat

Am primit din partea amicului Paul Smereciuc un scurt info despre ceea ce a însemnat această ediție a AROBS Transilvania Half Marathon, cel mai mare eveniment sportiv de al toamnei, care s-a desfășurat în 28 octombrie în Cluj-Napoca, competitie organizata de Asociatia Rotary Club Transilvania

Citeste articolul

Zebra e și pe HipMenu

Zebra Catering a mai făcut un pas și a ajuns și pe HipMenu.

Citeste articolul

Colorama lucrează pentru 2019

E forfotă mare la Colorama. A devenit obișnuință pentru cei de acolo ca în aceste luni să se lucreze de zor la agendele și calendarele pentru 2019.

Citeste articolul

Cehia, a unsprezecea victorie în Fed Cup

Cehia, viitoarea adversară a României din februarie 2019, a cîștigat în week-end finala Fed Cup în fața Statelor Unite.

Citeste articolul

The land of NO choice

În vreme ce România traversează aproape suprarealist drumul între „land of choice” şi „Carpathian garden” – două branduri turistice pe cât de neinspirate, pe atât de lipsite de acoperire, pe cât de costisitoare, pe atât de ineficiente -, socialiştii pozează în liberali de vocaţie, iar liberalii, fie ei democraţi prin titulatură şi asumare politică, se manifestă asemeni celor mai înfocaţi şi duri socialişti. Pe principiul pur românesc că „nu ştie stânga ce face dreapta”, tot aşa, deloc surprinzător, pe eşichierul politic românesc rolurile par să se fi inversat. Nimic nou, în ţărişoara noastră dragă, totul e cu fundul în sus: stânga social-democrată clamează principii de dreapta de la înălţimea grămezilor de bani pe care s-a cocoţat, iar dreapta democrat-liberală aplică măsuri de stânga pozând ipocrit în miloagă. Citește restul articolului ›

2.951 citiri

Victimele Stelei sînt chiar fanii ei

Becali l-a lăsat pe Iliuţă al nostru cu pensula-n braţe, ca să zic aşa. În ceea ce îl priveşte pe antrenorul Dumitrescu, am avut dreptate, aici şi aici, nu e nici o surpriză pentru mine. Surprinzător este felul în care Ilie Dumitrescu a înţeles să se despartă de Steaua, dîndu-i dreptate patronului şi supărîndu-se pe spectatori. Adică pe singurii oameni liberi. Dacă socotim că la instalare a bălmăjit nişte vorbe, că nu vrea bani, că pentru el Steaua e totul, pentru ca mai apoi, în timp, să stea încovoiat în relaţia cu Becali, avem în faţă tabloul unui eşec lamentabil, pe toate planurile. Citește restul articolului ›

1.685 citiri

Ilie-prăvălie

În sfîrșit îl cred pe Ilie Dumitrescu: se pricepe la artă. După culorile pe care le-a folosit, multe împrumutate de pe pajiștile din Urziceni, a reușit să zugrăvească un tablou care l-ar fi făcut invidios și pe Picasso.

A pregătit poate meciul cu Liverpool, aliniind un unsprezece din care făceau parte patru jucători care nu au drept de joc cu englezii. Stil de mare tehnician. De fapt antecedentele sale îl recomandau. El antrenase nu mai puțin decît opt echipe din Grecia, la nici una dintre ele nerezistînd mai mult de o jumătate de sezon. Recordul în materie l-a atins la minuscula Panthraikikos, de unde a fost demis după o singură etapă, prima, în urma unui eșec de pe teren propriu. Citește restul articolului ›

1.763 citiri

Arestaţi Vîntu… din buzunarele noastre

La o săptămînă după ce guvernul a fost remaniat după sistemul „să-l schimbăm pe Tanda cu Manda”, schimbare la fel de eficientă în plan economic, politic şi social precum efectul razelor de lună asupra cizmelor de gumă sau cel al pătrunjelului în ciorbă, un alt episod telenovelistic produs de studiourile de film SF de la Cotroceni, în regia deja consacratului Traian Băsescu -acest Steven Spielberg al arealului mioritic- este prezentat românilor asemeni unei premiere cinematografice ce se vrea un adevărat succes de box office: arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu. Citește restul articolului ›

3.231 citiri

Vouă vă mai place fotbalul românesc?

Ne-am revenit după începutul fulminant al naționalei. Ne-am luat porția de umilință, am văzut și cum Mircea Lucescu și-a apărat odrasla, am citit și cum s-au înțepat Iordănescu și Ienei cu Il Luce.

Pînă la meciul cu Franța, cînd vom fi provocați din nou pe forumuri cu „dacă ai fi în locul selecționerului ce unsprezece ai alinia” sau „pe cine vezi în locul lui Răzvan Lucescu dacă România pierde”, ne întoarcem la campionatul nostru cel de toate zilele. Care a reînceput perfect, cu neprogramarea Pandurilor, cu un Pițurcă imbatabil (un meci cîștigat în minutul 90 și altul la masa verde), cu un derby nemaipomenit cum se anunță cel dintre Steaua și Urziceni, cu arbitrii noștri de cascadorii rîsului sau cu emisiunile de la care nu poate lipsi Gigi Becali.

Citește restul articolului ›

1.281 citiri

Mie mi-a plăcut naționala României

Cred că ne mințim de fapt cu naționala asta. Unii ne explică simplu, că trebuie răbdare. Trebuie o reconstrucție. Că vin din urmă cei de la naționala lui Săndoi. Noi în schimb am văzut un portar, Lobonț, care poate număra pe degetele de la o mînă prezențele din teren ca titular la echipa de club și gafează în ultima vreme cît vrea el.

Am văzut un fundaș dreapta, pe Contra, care e de gașcă, prieten cu Chivu, cu Mutu, cu băieții vechi. Și are cu ceva peste 30 de ani, deci e de perspectivă. L-am văzut pe Rădoi, aproape de 30 de ani și care joacă la 30.000 de kilometri de casă, deci e în vizorul staff-ului mai mereu. E mijlocaș pe la el pe acolo pe la Al-Hilal, dar aici ocupă postul de fundaș central. Nu sare la cap, dar apoi declară că toți mai greșim, asta e viața. Îl mai avem și pe Raț, care vorbește din ce în ce mai bine la televizor, dar în teren e mai mult preocupat de tibiile adversarilor. A, și Tamaș, care șutează frumos la poartă de la 40 de metri.  Apărarea mi se pare OK, vouă nu? Mie mi se pare de perspectivă. Una sumbră. Citește restul articolului ›

2.746 citiri

Jucăm, driblăm, ne distrăm

Ce contracte, ce protecție, ce drept de muncă? E Românica, e veselie, frenezie, caterincă, unul vine, altul pleacă, în lipsa unor reguli clare. Mircea Rădulescu, un domn de pe-acolo de pe la școala care dă licențe pro ( care atunci cînd vorbește o face extrem de întortocheat, așa că mai întotdeauna schimb canalul), m-a păcălit de data asta. Nu am fost destul de rapid, nu găseam telecomanda, și a trebuit să ascult cum se chinuia să ne explice că acum s-a schimbat modificarea, că un antrenor poate antrena cam unde vrea și cît vrea. Asta nu e rău: rău este că nu există nici un fel de protecție pentru cei care semnează un contract în fotbalul românesc. Uitați-vă și voi: cinci antrenori care au capotat la echipele cu care au început campionatul, un carusel de transferuri de jucători după doar cîteva etape, declarații de iubire pentru un club urmate de reîntoarceri la trupele părăsite acum cîteva luni. Debandadă, miștocăreală, circ, haos. Citește restul articolului ›

5.404 citiri

Andone, nu îți mai băga p..a, că se vede!

Cum pun ăștia camerele pe Andone, cum apare cîte o “p..ă”, cuvînt rostit cu nesaț de către antrenorul dinamovist. Bineînțeles, cu variațiuni: „așa, în p..a mea!-cînd lucrurile merg bine, ”să-mi bag p..a!”-atunci cînd atacanții ratează, ”ce p..a mea face ăsta”-atunci cînd exprimă o nedumerire legată de deciziile arbitrului. Și tot așa, un meci întreg. Problema nu e una de viață și de moarte. Știm că așa vorbesc “băieții”, întăresc tot ce spun, pe final, cu sintagma consacrată, “în p..a mea”. Mult mai mișto sună “i-am dat telefon la aia, în p..a mea”, decît un simplu “i-am dat telefon”. Știm și că fotbalul nu e un joc de domnișoare, se mai dă cu cotul, cu capul în figură, te mai accidentezi, mai înjuri. Dar totuși, ca să înțeleagă și And one ceva: cînd ești o persoană atît de mediatizată, cu apariții în prim-planurile televiziunilor, cînd unii te consideră un model de succes, nu e frumos să înjuri la secundă. E chiar o postură jenantă și mă mir că încă nu i-a spus nimeni lui Andone că nu e frumos ce face. Poate din simplul motiv că Ando „ne-a și arătat-o” la un meci Steaua-Dinamo, pe cînd era jucător? Oricum ai lua-o, că e vorba despre carențe de educație, că omul nu se poate controla, că poate îi chiar place, tot de plîns este. Comportamentul acesta ne poate da, mai degrabă, dimensiunea micimii intelectuale (să nu săriți, cei care i-ați văzut-o lui Ando) a antrenorului autohton. Antrenor care înțelege că înjurînd poate mobiliza energii, că în locul unor idei tactice e mai simplu să „bagi un text tare”, de genul “băieți, hai să îi f…m în gură” , atît de auzit în vestiarele din Românica. Trist este, în cazul lui And one, că se și vede la televizor. Și Ioan Andone este chiar un nume în fotbalul românesc, cu titluri cucerite, ca și jucător și mai apoi ca și antrenor. Poate de aceea l-au și invitat, alături de Robert Turcescu, parcă, să facă un clip publicitar pentru colectarea de fonduri pentru un spital de pediatrie din București. Cei cu ideea s-au gîndit că o asemenea personalitate poate convinge oamenii să adere la cauze nobile. Sau poate or fi zis că dacă nu merge cu buna, Ando o poate băga pe aia cu “dați bani pentru spital, în p..a mea!”?

2.472 citiri

Rupe-l, sparge-i faţa!

M-am uitat la meciul prost dintre Rapid și Bistrița. În afară de reușitele lui Herea, fotbalist care merită mai multă atenție, partida a demonstrat primitivismul fotbalului românesc. S-a “băgat material” mai ceva decît în campionatele sătești. Faulturi cu grămada: prin imprudență, cu dușmănie, cu cotul în figură, cu talpa pe tibie, cu trasul de tricou, cu tot arsenalul mîrlăniei posibile și imposibile. Se joacă dur și în Olanda, de exemplu, sau în Anglia, dar dă-o naibii de treabă, nu se dă la gioale în halul ăsta. Să nu ai respect pentru cel care cîștigă o pîine din fotbal, la fel ca tine, mi se pare o lipsă gravă de educație. La meciul cu pricina pînă și comentatorii se amuzau cînd ăia se cotonogeau pe teren, ceea ce sincer să fiu, e foarte trist. Citește restul articolului ›

2.592 citiri

Zicu e un ciudat

Ai zice că i se potrivește sintagma „născut talent, murit speranță”. A ratat la viața lui cît cuprinde, din poziții ideale. Dar a fost în lotul lui Inter. Pare un inadaptat și vorbește puțin. Dar ceea ce a realizat în ultima vreme merită evidențiat.

A marcat un super-gol cu My Pa, iar în ultima etapă a reușit să păstreze Timișoara cu capul sus la Craiova. Cu unduirile lui curioase, cu execuțiile sale de kinogramă, Zicu este surpriza plăcută a acestui debut de campionat. Aruncat de Dinamo precum o măsea stricată, acest fotbalist cu calități excepționale reușește să își dea măsura adevăratului său talent la Timișoara. Și cum acolo, la Timișoara, publicul respiră prin toți porii fotbal, prevăd că în scurt timp el va deveni idolul tribunelor.
Culmea, un dinamovist (se cunoaște “prietenia” dintre Timișoara și Dinamo), e pe punctul de a intra în inimile bănățenilor.

Omul pare eliberat de presiunea din Groapă și se înscrie pe o linie de constanță în ceea ce privește evoluțiile sale din teren. E reconfortant pentru spectatorul avizat să observe cum un talent înnăscut reînvie. Ciudat cum e, și în consecință imprevizibil, acest Ianis Zicu ne poate reoferi plăcerea de a urmări la lucru un fotbalist adevărat.

1.881 citiri

Iliuță, mamă, în ce te-ai băgat?

Știți cum e cu venirea asta a lui Ilie Dumitrescu la Steaua? Exact ca și la un chef al vreunei companii, atunci cînd la început oaspeții sînt întîmpinați cu un pișcot și o cupă de șampanie, pe acorduri fine de Brahms, pentru ca la sfîrșitul chermezei să se bălăngăne pe acorduri de ”Offfffffffff, viața meaaaaaaaaaa!”, sau ”Supărat sînt Doamne supăraaat”.

Așa și cu Ilie Dumitrescu: un ins care mai ieri părea preocupat de finețuri, proprietar de galerii de artă, ușor detașat de cele lumești, cu apariții interesante în calitate de analist pe un post de televiziune specializat în sport și care azi coboară în cotidian. Un cotidian care îi este categoric mai la îndemînă decît sferele înalte ale culturii. Un cotidian unde tînjea să reapară. În iarbă, cum spun fotbaliștii, adică în mocirlă (avînd în vederea calitatea unora dintre stadioanele din Românica). Citește restul articolului ›

2.160 citiri

Am lipsit un an de zile. Am pierdut ceva?

Iacă, e anul, ba chiar mai bine, de cînd nu mai sînt… pe piaţă. Pe piaţa presei libere clujene. Nu că ar fi depins de mine. Din contră, erau vremuri în care mă vedeam pensionîndu-mă de la „Făclia” – o imagine parcă decupată dintr-o peliculă de film, cu mine şi imaginarul meu nepot plimbîndu-ne de mînă prin birourile redacţiei şi explicîndu-i „(cu) cine, cînd, unde, cum şi de ce” şi-a mîncat bunicul nervii şi sănătatea cu toţi imbecilii vreme de 40-50 de ani. Ei bine, n-a depins de mine, a depins de 2-3 oameni, sau, ca să fiu mai exact, de 12-13 oameni care… Dar asta deja e o altă poveste pe care, poate, am să v-o spun altădată!

Bineînţeles că am regrete – de ce să fiu ipocrit şi să nu recunosc? -, îmi plăcea viaţa de jurnalist „full-time”. Scriam cînd aveam ceva de spus sau cînd îmi spunea nevastă-mea „SCRIE!” de vreo groapă din oraş, de vreo baltă de pe stradă, de vreun gunoi neridicat de cîteva zile, de foşti şi actuali primari, de foşti şi actuali preşedinţi, scriam de foşti şi actuali… în general. Citește restul articolului ›

2.205 citiri

Campionatul pipi-kaka

Am aşteptat cu sufletul la gură această ediţie de campionat. Din start au apărut primele scandaluri, cele legate de arbitraj. Mai apoi lamentările penibile ale lui Iancu de la Timişoara, problemele cu banii de la Urziceni, iar în aceste zile tevatura de la Steaua. A mai fost şi eşecul lui Dinamo în Europa (clasic, în ultimii ani) şi uite aşa, după trei săptămîni, mi-a trecut cheful de fotbal românesc. Citește restul articolului ›

1.537 citiri

Chestiuni de semantică

Am rămas interzis cînd am citit pe gsp.ro o declarație a lui Dumitru Dragomir, despre greșeala de arbitraj din meciul Stelei cu Universitatea Craiova: “Titlul nu-l cîștigi doar pe teren, ci și prin influențe și arbitraje”. Dacă acestea au fost cuvintele președintelui Ligii Profesioniste, atunci e trist. Mă întreb ce s-ar întîmpla dacă această declarație ar fi tradusă și ar ajunge pe masa unui oficial al FIFA sau UEFA. Probabil că partea română ar da vina tocmai pe traducere, și ar spune că “influențe” înseamnă viteza vîntului sau razele solare, iar “arbitraje” înseamnă simplu, că jocul a fost condus de către cavalerii fluierului, nu altceva. Citește restul articolului ›

1.685 citiri

Sîntem vai Steaua noastră

M-am întrebat, la fel ca și alții, de ce se acordă atît de multă importanță în media echipelor Steaua, Dinamo și Rapid. Explicația ar putea veni din faptul că aceste formații au ceea ce se cheamă galerii adevărate (excepțiile chemîndu-se U Cluj și Poli Timișoara) și foarte mulți simpatizanți în țară, deci o masă interesată de rezultatele sau can-can-urile de la aceste echipe.

La Alba Iulia de exemplu, unde a jucat Universitatea Cluj cu Steaua, localnicii, ardeleni cum ar veni, au simpatizat în marea lor majoritate cu bucureștenii, nu cu „ai lor”. Scene cu autocarul Stelei înconjurat de băgători de seamă care doresc din tot dinadinsul să se pozeze cu Bănel sau mai nou cu Pițurcă găsești în toată România. Jumătate dintre spectatorii din Bistrița, Mureș, Vaslui, Galați, Ploiești, Tîrgu Jiu și chiar Cluj (atunci cînd joacă echipa CFR) vin la meci ca să vadă “granzii”, mai mult decît pe propriii jucători. Vin să vadă cum fumează la oficială Borcea, cum se umflă în pene Becali sau cum dansează Șumudică. Vin să vadă “spectacolul”. Acesta este “textul”: “Eu vin la meci ca la un spectacol, nu mă interesează rezultatul, pentru că, nu-i așa, fotbalul este un simplu joc”. Cu toate aceste ultime zvîcniri ale celor de la CFR și Unirea Urziceni, este greu de crezut că mitul capitalei, și în ceea ce privește fotbalul, va putea fi spulberat degrabă. E greu de presupus că la Vaslui, de exemplu, ar exista 10 spectatori care să țină cu echipa CFR, chiar dacă trupa lui Paszkany a cîștigat două campionate. Citește restul articolului ›

2.293 citiri
Pagina 498 din 498« Prima...493494495496497498