DE CITIT
foto Digisport.ro

Victorie de senzație: Cîrstea și Mitu sunt campioane la Lugano

Sorana Cîrstea și Andreea Mitu au dat lovitura în finala de dublu de la Lugano. Ele le-au învins cu 1-6, 6-2, 10-8 pe Veronika Kudermetova (Rusia) / Galina Voskoboeva (Kazahstan), favoritele numărul 1.

Citeste articolul

Poli Cluj, rezultate din play-out

La Oradea s-a desfășurat în aceste zile turneul play-out la polo, în cadrul grupei 5-9 a Superligii Naționale.

Citeste articolul

Liberté, égalité, fraternité

Baschetul nostru tradițional s-a disputat, astăzi, în formula 4 pe 4, ambele echipe beneficiind de spații largi. Jocul a fost unul dinamic…chiar plăcut ochiliul, aș putea spune.

Citeste articolul

Zebra de comandă

Apelînd Zebra scutești un pic de muncă acum, în apropierea Paștilor.

Citeste articolul

Liniștea. Acasă la Virgil Dobîrtă

Am urcat la o cafea la amicul meu, la pictorul Virgil Dobîrtă. O premieră, cum ar veni, pentru că toate întîlnirile noastre au loc, după un anumit ritual, în oraș.

Citeste articolul

Hoinari prin munți, o nouă carte de Dinu Mititeanu

În ianuarie 2017 am fost martor la un adevărat eveniment prilejuit de lansarea volumului Chemarea Muntelui al aceluiași Dinu Mititeanu, despre care am scris la vremea potrivită. Autorul recidivează cu o a doua carte despre aceeași pasiune a sa, "Hoinari prin munți".

Citeste articolul

România în plină hemoragie internă

România este pacientul grav bolnav al Europei. Atinsă zeci de ani de virusul comunismului, iar mai apoi încă două decenii de sindromul pseudo-democraţiei, ea a încercat şi continuă să încerce să se oblojească, să-şi lingă rănile. Din păcate, fără succes. Tratamentele de pînă acum s-au dovedit ineficiente. Fără alocarea resurselor necesare unei terapii intensive, România boleşte -asemeni unui sărman care nu-şi permite să plătească asigurările medicale- în unul din paturile jegoase şi insalubre ale Spitalului „Europa”, deşi i s-a oferit şansa unei rezerve curate şi elegante a U.E. Citește restul articolului ›

1.894 citiri

Am visat cu tata

Acum un an a murit tatăl meu. La 72 de ani. Duminica viitoare îi facem parastasul de un an. Ca un flash, mi-a trecut prin minte azi-noapte, poate am chiar visat, singurul  moment în care am încasat-o de la el. A fost pe cînd aveam vreo 14 ani. Eram bun la fotbal și îmi cam făceam veacul prin Babeș, unde băteam mingea non-stop. Șmecherii vremii agățau doi ageamii care jucau tenis cu piciorul, propunîndu-le cîte un meci pe pariu. Unul dintre ei, dintre șmecheri, le spunea: “Nu facem un meci? Uite, voi doi, contra mea și a unui băiat pe care îl găsesc eu prin ștrand. Uite, băiatu (uitîndu-se la mine), vrei să joci? ” Intram în această combinație, ca și cum atunci l-aș fi văzut prima oară pe individul cu 10 ani poate mai mare decît mine. Primul set îl pierdeam intenționat, pentru ca șmecherul să poată dubla potul. Le lua banii și îmi dădea și mie cam a cincea parte din ei. Oricum, dacă socotim că făceam asta foate des, că vara era lungă și mizele nu întotdeauna mici, vă dați seama că am strîns o mică avere. Nu știam ce să fac cu banii, așa că îi țineam ascunși într-un sertar. Citește restul articolului ›

948 citiri

Cu Apostu la psiholog


Am auzit mii de povești despre Cluj, clujeni, spirit de clujean, arhitectură, urbanism, șpăgi, prietenii, Funar, Boc, Apostu, PUNR, PDL. Chiar eu, clujean de trei generații, m-am surprins de cîteva ori emițînd păreri despre felul în care ar trebui să arate orașul meu (și o să o mai fac, fiți siguri-cred că am acest drept), despre felul în care este condus. Mă interesează, desigur, părerea voastră. Și atunci vă întreb: ce face bine și ce face rău primarul Sorin Apostu? Uite, lansez și un sondaj: vă place sau nu primarul ? Pare simplu. O să ne distrăm după.

1.732 citiri

Ecuaţia bugetului rezolvată de necunoscuta feţelor de masă!

Nu vreau să par radical (cu atît mai puţin ridicol), dar cred că am auzit cea mai tare ştire din acest an. Da’ ce spun eu din acest an? Din ultimul deceniu, ultimul secol, cea mai tare ştire din toate timpurile. Culmea, ştirea nu-i cu Sexi Brăileanca, Piticu’ Porno sau Bianca lui Bote. Citește restul articolului ›

2.304 citiri

La 0-3 nu prea ai ce comenta!

A fost pentru prima dată de la începutul campionatului cînd Universitatea nu a marcat gol. Asta este destul de enervant. Doar Timișoara și „U” erau cele care înscriseseră în toate meciurile de pînă acum. Adevărul este că de la meciul cu Brașovul, nu s-a jucat atît de slab. Este momentul ca suporterii să uite repede acest eșec, să nu le reproșeze prea multe fotbaliștilor, pentru că relativ în aceeași formulă clujenii noștri au adunat cele 14 puncte de pînă acum. Și nu sînt deloc puține aceste puncte, după 10 etape. Mai mult, printr-un concurs fericit de împrejurări, echipa nu va coboarî sub locul 8 după această etapă. Universitatea trebuie să privească doar înainte, spre meciurile care vin, spre Cupa României și nu în ultimul rînd spre suporterii ei, cu care nu se prea pot mîndri multe formații din România.

929 citiri

Între prostie şi crimă sau cum s-au pierdut 5 din 6 puncte

Din 6 puncte puse la bătăie în două jocuri, CFR şi Steaua au adunat doar unul singur: CFR – 0, Steaua – 1. Două au fost momentele definitorii, cîte unul de fiecare partidă, care au dus la această linie de pseudo-clasament: prostia lui Traore care la scorul de 0-0 nu a pasat la Culio aflat singur în fața porții, la un zbor de scuipat de linia porții apărate de Lobonț, preferînd un şut în bară, şi gestul criminal, din toate punctele de vedere, al lui Kapetanos care la scorul de 3-0 pentru Steaua, cînd totul părea perfect, aproape ireal, a decis să-i mute falca unui fotbalist al lui Napoli la o fază care, oricum, nu cred că aducea mare lucru.

Vă las pe dumneavoastră să decideți pe mîna cui s-au pierdut punctele. Între prostia lui Traore și crima lui Kapetanos există însă diferențe care ar trebui luate în seamă. Luați în calcul minutul și scorul, vîrsta și experiența fiecărui jucător, legătura sau, dimpotrivă, lipsa oricărei legături cu fotbalul în fazele respective.
Surprinzător, nici Paszkanzy, nici Becali nu au sărit la gîtul jucătorilor care le-au stricat meciul, le-au pierdut punctele și banii. Se prostesc fotbaliștii și se deșteaptă patronii?

1.969 citiri

U Cluj nu trebuie să aibă emoții la Craiova

Dacă Urziceniul nu bate mîine la Bistrița, nici o echipă nu îi poate lua Universității Cluj locul 8, chiar dacă aceasta pierde la Craiova. Mi-am aruncat ochii pe clasament și am observat acest detaliu interesant. Faceți și voi acest exercițiu, analizînd meciurile etapei. Și-apoi, vorba aia, analiza e făcută luînd în considerare varianta, Doamne ferește, în care U pierde. D-poi dacă va cîștiga. Oricum, țineți pumnii Universității, la ora 18.30 joacă pentru a doua oară în acest sezon cu Victor Pițurcă.

1.984 citiri

Încep munca, am deja un colaborator

Am lucrat cu zeci de oameni, poate cu sute. Ei știu dacă am făcut-o bine sau nu. Am fost redactor șef la ziar și director editorial la televiziune și împreună cu ei, cu oamenii, am încercat să fim normali. Într-o vreme în care ni se părea că toți cei din jurul nostru bat cîmpii. Acum am luat o pauză (vorbesc, desigur, despre partea de forfotă), și mi-e foarte bine. Mai scriu pe realitatea.net, mai fac cîte o emisiune la Radio Cluj (acolo e Raiul pe pămînt, mă simt excelent), mai comentez cîte un meci, am intrat la doctorat (am ca temă manipularea în presa scrisă sportivă), joc tenis cu prietenul meu Doru Abrudan, alerg în parc și merg la bazin. Încerc să slăbesc.

Mintea mi-e totuși la scris. Așa că m-am hotărît să țin acest blog, împreună cu prietenul meu Bara. Am pornit oarecum împreună acum mulți ani, așa că nu văd de ce nu am continua. Poate o să ne prindă noile roluri. Cam știm ce vrem să facem, totul e să ne și iasă. Avem și prieteni care ne vor ajuta, dar și dușmani, care ne-ar lua gîtul. O să avem grijă să îi înmulțim, și pe unii, și pe alții.

5.591 citiri

De ce blog? De ce Blag?

1. De ce blog?

Mă consider un tip consecvent. Ba chiar conservator. Îmi place să cred că că nu-mi schimb foarte uşor opiniile, principiile sau obiceiurile funcţie de starea de spirit, oportunităţi, partidul de guvernămînt sau după cum bate vîntul. Tot aşa şi cu marea şmecherie numită blog. Nu i-am înţeles de la început pe deplin sensul şi mi se părea o pierdere de vreme. Citește restul articolului ›

2.430 citiri

Farkas Paneth

Călător pe drumul dintre lagărele
de concentrare naziste şi Cartea Recordurilor

Mîine, 2 octombrie, ora 11:00, în sala « Gheorghe Roman » din parcul «Iuliu Hațieganu » va avea loc un eveniment comemorativ, în memoria marelui antrenor Paneth Farkas. Răsfoindu-mi arhiva am găsit acest interviu pe care l-am realizat la începutul anilor 2.000. Sper să vă facă plăcere.  Pentru început, iată cine a fost omul nostru :

Data naşterii: 23.03.1917, Cluj

Zodia: Berbec
Studii: Liceul “Angelescu” Cluj

Activitate sportivă:

  • 1 titlu de campion naţional de juniori
  • 3 titluri de campion naţional pe echipe (cu Haggibor Cluj în anii 1934, 1935, 1936) şi alte 4 titluri de campion naţional în probe de dublu, dublu mixt (între anii 1949-1953)
  • 3 titluri de simplu cîştigate la “Cupa României” (în anii 1935, 1936, 1947)
  • participări la Campionatele Mondiale (1936, Cehia – locul 2 cu echipa şi 1937 Austria – locul 8 cu echipa)
  • vicecampion naţional în proba de simplu (1938)
  • multiplu laureat al unor concursuri interne şi internaţionale
  • a concurat pentru “Haggibor” Cluj, KKASE Cluj, Progresul C.G.M. Bucureşti
  • a apărut în Cartea Recordurilor (Guinness Book) pentru cel mai lung punct disputat în istoria tenisului de masă ( 2 ore 15 minute). Dintre sportivii români, doar Nadia Comăneci mai figurează în această carte
  • despre viaţa domniei sale, regizorul Steven Spilberg a realizat un film de 2 ore care se găseşte la Muzeul Holocaustului din SUA
  • în 1993 s-au tipărit ştampile speciale cu chipul său pe o serie de plicuri cu ocazia lansării unei emisiuni comemorative cu titlul “decernarea Premiului de Merit al Federaţiei Internaţionale de Tenis de Masă lui Farkas Paneth” (filatelia a fost a doua mare pasiune pentru maestru)

Activitate profesională:

  • antrenor al lotului naţional (din 1949 cînd era încă jucător activ, pînă în 1981)
  • antrenor la Progresul – Poligrafia Cluj (pînă în 1959)
  • antrenor la C.S.M. Cluj (din 1960-1986)
  • antrenor emerit
  • a participat ca antrenor al loturilor naţionale ale României la 19 campionate mondiale
  • sportivii antrenaţi de el au cucerit 16 titluri mondiale, 32 de titluri europene
  • cu sportivii de la CSM Cluj a cucerit 130 de titluri naţionale (individuale şi pe echipe) şi 5 ediţii ale Cupei Campionilor Europeni
  • echipa CSM Cluj a cucerit, sub conducerea sa, 21 de titluri naţíonale dintre care 16 consecutive, dominînd timp de un sfert de secol întrecerea internă
  • este, din 1993, deţinătorul I.T.T. Merit Award, diplomă şi medalie ce răsplăteşte o activitate remarcabilă în tenisul de masă internaţional
  • sub “bagheta” sa magistrală s-au afirmat în arena internaţională a tenisului de masă jucători valoroşi, precum: Angelica Rozeanu, Sari Koloszvari-Szasz, Ella Constantinescu, Maria Alexandru, Geta Pitica, Carmen Crişan, Ligia Lupu, Radu Negulescu, Gheorghe Cobârzan, Adalbert Rethi, Dorin Giurgiuca, Şerban Doboşi, Marius Bodea, Istvan Szentivanyi, Ferenz Hidvegi, Simion Crişan, Ovidiu Mesaros, Nagy Istvan, fraţii Böhm, Horaţiu Pintea, Daniel Cioca, Zoltan Zoltan şi alţii.
  • s-a ocupat de pregătirea sportivilor din multe ţări europene, în stagii de pregătire ce aveau loc în pauzele competiţionale din România. Citește restul articolului ›
5.138 citiri

Există viaţă după moarte? Dar după Traian Băsescu?

Lăsînd la o parte certitudinile pe care ni le oferă toate religiile lumii cu privire la faptul că, într-un fel sau altul, vom avea parte de viaţă veşnică după ce ne vom încheia socotelile pe acest pămînt -fiecare după suma virtuţiilor şi viciilor care i-a ghidat traiul, în sensul că unii vor sta ca belferii, înconjuraţi de virgine, consumînd lapte şi miere în rai, iar alţii având parte de tratamente balneare extreme pe bază de smoală clocotită în iad-, iată, românii au o altă dilemă, dintr-un registru mult mai profan: există viaţă după Traian Băsescu? Altfel spus, fiind condamnaţi la moarte socială încă de pe acum, putem spera la o viaţă decentă după terminarea celui de al doilea mandat de preşedinte al lui Traian Băsescu? Citește restul articolului ›

3.227 citiri

The land of NO choice

În vreme ce România traversează aproape suprarealist drumul între „land of choice” şi „Carpathian garden” – două branduri turistice pe cât de neinspirate, pe atât de lipsite de acoperire, pe cât de costisitoare, pe atât de ineficiente -, socialiştii pozează în liberali de vocaţie, iar liberalii, fie ei democraţi prin titulatură şi asumare politică, se manifestă asemeni celor mai înfocaţi şi duri socialişti. Pe principiul pur românesc că „nu ştie stânga ce face dreapta”, tot aşa, deloc surprinzător, pe eşichierul politic românesc rolurile par să se fi inversat. Nimic nou, în ţărişoara noastră dragă, totul e cu fundul în sus: stânga social-democrată clamează principii de dreapta de la înălţimea grămezilor de bani pe care s-a cocoţat, iar dreapta democrat-liberală aplică măsuri de stânga pozând ipocrit în miloagă. Citește restul articolului ›

3.106 citiri

Victimele Stelei sînt chiar fanii ei

Becali l-a lăsat pe Iliuţă al nostru cu pensula-n braţe, ca să zic aşa. În ceea ce îl priveşte pe antrenorul Dumitrescu, am avut dreptate, aici şi aici, nu e nici o surpriză pentru mine. Surprinzător este felul în care Ilie Dumitrescu a înţeles să se despartă de Steaua, dîndu-i dreptate patronului şi supărîndu-se pe spectatori. Adică pe singurii oameni liberi. Dacă socotim că la instalare a bălmăjit nişte vorbe, că nu vrea bani, că pentru el Steaua e totul, pentru ca mai apoi, în timp, să stea încovoiat în relaţia cu Becali, avem în faţă tabloul unui eşec lamentabil, pe toate planurile. Citește restul articolului ›

1.740 citiri

Ilie-prăvălie

În sfîrșit îl cred pe Ilie Dumitrescu: se pricepe la artă. După culorile pe care le-a folosit, multe împrumutate de pe pajiștile din Urziceni, a reușit să zugrăvească un tablou care l-ar fi făcut invidios și pe Picasso.

A pregătit poate meciul cu Liverpool, aliniind un unsprezece din care făceau parte patru jucători care nu au drept de joc cu englezii. Stil de mare tehnician. De fapt antecedentele sale îl recomandau. El antrenase nu mai puțin decît opt echipe din Grecia, la nici una dintre ele nerezistînd mai mult de o jumătate de sezon. Recordul în materie l-a atins la minuscula Panthraikikos, de unde a fost demis după o singură etapă, prima, în urma unui eșec de pe teren propriu. Citește restul articolului ›

1.816 citiri

Arestaţi Vîntu… din buzunarele noastre

La o săptămînă după ce guvernul a fost remaniat după sistemul „să-l schimbăm pe Tanda cu Manda”, schimbare la fel de eficientă în plan economic, politic şi social precum efectul razelor de lună asupra cizmelor de gumă sau cel al pătrunjelului în ciorbă, un alt episod telenovelistic produs de studiourile de film SF de la Cotroceni, în regia deja consacratului Traian Băsescu -acest Steven Spielberg al arealului mioritic- este prezentat românilor asemeni unei premiere cinematografice ce se vrea un adevărat succes de box office: arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu. Citește restul articolului ›

3.392 citiri

Vouă vă mai place fotbalul românesc?

Ne-am revenit după începutul fulminant al naționalei. Ne-am luat porția de umilință, am văzut și cum Mircea Lucescu și-a apărat odrasla, am citit și cum s-au înțepat Iordănescu și Ienei cu Il Luce.

Pînă la meciul cu Franța, cînd vom fi provocați din nou pe forumuri cu „dacă ai fi în locul selecționerului ce unsprezece ai alinia” sau „pe cine vezi în locul lui Răzvan Lucescu dacă România pierde”, ne întoarcem la campionatul nostru cel de toate zilele. Care a reînceput perfect, cu neprogramarea Pandurilor, cu un Pițurcă imbatabil (un meci cîștigat în minutul 90 și altul la masa verde), cu un derby nemaipomenit cum se anunță cel dintre Steaua și Urziceni, cu arbitrii noștri de cascadorii rîsului sau cu emisiunile de la care nu poate lipsi Gigi Becali.

Citește restul articolului ›

1.314 citiri

Mie mi-a plăcut naționala României

Cred că ne mințim de fapt cu naționala asta. Unii ne explică simplu, că trebuie răbdare. Trebuie o reconstrucție. Că vin din urmă cei de la naționala lui Săndoi. Noi în schimb am văzut un portar, Lobonț, care poate număra pe degetele de la o mînă prezențele din teren ca titular la echipa de club și gafează în ultima vreme cît vrea el.

Am văzut un fundaș dreapta, pe Contra, care e de gașcă, prieten cu Chivu, cu Mutu, cu băieții vechi. Și are cu ceva peste 30 de ani, deci e de perspectivă. L-am văzut pe Rădoi, aproape de 30 de ani și care joacă la 30.000 de kilometri de casă, deci e în vizorul staff-ului mai mereu. E mijlocaș pe la el pe acolo pe la Al-Hilal, dar aici ocupă postul de fundaș central. Nu sare la cap, dar apoi declară că toți mai greșim, asta e viața. Îl mai avem și pe Raț, care vorbește din ce în ce mai bine la televizor, dar în teren e mai mult preocupat de tibiile adversarilor. A, și Tamaș, care șutează frumos la poartă de la 40 de metri.  Apărarea mi se pare OK, vouă nu? Mie mi se pare de perspectivă. Una sumbră. Citește restul articolului ›

2.826 citiri

Jucăm, driblăm, ne distrăm

Ce contracte, ce protecție, ce drept de muncă? E Românica, e veselie, frenezie, caterincă, unul vine, altul pleacă, în lipsa unor reguli clare. Mircea Rădulescu, un domn de pe-acolo de pe la școala care dă licențe pro ( care atunci cînd vorbește o face extrem de întortocheat, așa că mai întotdeauna schimb canalul), m-a păcălit de data asta. Nu am fost destul de rapid, nu găseam telecomanda, și a trebuit să ascult cum se chinuia să ne explice că acum s-a schimbat modificarea, că un antrenor poate antrena cam unde vrea și cît vrea. Asta nu e rău: rău este că nu există nici un fel de protecție pentru cei care semnează un contract în fotbalul românesc. Uitați-vă și voi: cinci antrenori care au capotat la echipele cu care au început campionatul, un carusel de transferuri de jucători după doar cîteva etape, declarații de iubire pentru un club urmate de reîntoarceri la trupele părăsite acum cîteva luni. Debandadă, miștocăreală, circ, haos. Citește restul articolului ›

5.656 citiri

Andone, nu îți mai băga p..a, că se vede!

Cum pun ăștia camerele pe Andone, cum apare cîte o “p..ă”, cuvînt rostit cu nesaț de către antrenorul dinamovist. Bineînțeles, cu variațiuni: „așa, în p..a mea!-cînd lucrurile merg bine, ”să-mi bag p..a!”-atunci cînd atacanții ratează, ”ce p..a mea face ăsta”-atunci cînd exprimă o nedumerire legată de deciziile arbitrului. Și tot așa, un meci întreg. Problema nu e una de viață și de moarte. Știm că așa vorbesc “băieții”, întăresc tot ce spun, pe final, cu sintagma consacrată, “în p..a mea”. Mult mai mișto sună “i-am dat telefon la aia, în p..a mea”, decît un simplu “i-am dat telefon”. Știm și că fotbalul nu e un joc de domnișoare, se mai dă cu cotul, cu capul în figură, te mai accidentezi, mai înjuri. Dar totuși, ca să înțeleagă și And one ceva: cînd ești o persoană atît de mediatizată, cu apariții în prim-planurile televiziunilor, cînd unii te consideră un model de succes, nu e frumos să înjuri la secundă. E chiar o postură jenantă și mă mir că încă nu i-a spus nimeni lui Andone că nu e frumos ce face. Poate din simplul motiv că Ando „ne-a și arătat-o” la un meci Steaua-Dinamo, pe cînd era jucător? Oricum ai lua-o, că e vorba despre carențe de educație, că omul nu se poate controla, că poate îi chiar place, tot de plîns este. Comportamentul acesta ne poate da, mai degrabă, dimensiunea micimii intelectuale (să nu săriți, cei care i-ați văzut-o lui Ando) a antrenorului autohton. Antrenor care înțelege că înjurînd poate mobiliza energii, că în locul unor idei tactice e mai simplu să „bagi un text tare”, de genul “băieți, hai să îi f…m în gură” , atît de auzit în vestiarele din Românica. Trist este, în cazul lui And one, că se și vede la televizor. Și Ioan Andone este chiar un nume în fotbalul românesc, cu titluri cucerite, ca și jucător și mai apoi ca și antrenor. Poate de aceea l-au și invitat, alături de Robert Turcescu, parcă, să facă un clip publicitar pentru colectarea de fonduri pentru un spital de pediatrie din București. Cei cu ideea s-au gîndit că o asemenea personalitate poate convinge oamenii să adere la cauze nobile. Sau poate or fi zis că dacă nu merge cu buna, Ando o poate băga pe aia cu “dați bani pentru spital, în p..a mea!”?

2.559 citiri

Rupe-l, sparge-i faţa!

M-am uitat la meciul prost dintre Rapid și Bistrița. În afară de reușitele lui Herea, fotbalist care merită mai multă atenție, partida a demonstrat primitivismul fotbalului românesc. S-a “băgat material” mai ceva decît în campionatele sătești. Faulturi cu grămada: prin imprudență, cu dușmănie, cu cotul în figură, cu talpa pe tibie, cu trasul de tricou, cu tot arsenalul mîrlăniei posibile și imposibile. Se joacă dur și în Olanda, de exemplu, sau în Anglia, dar dă-o naibii de treabă, nu se dă la gioale în halul ăsta. Să nu ai respect pentru cel care cîștigă o pîine din fotbal, la fel ca tine, mi se pare o lipsă gravă de educație. La meciul cu pricina pînă și comentatorii se amuzau cînd ăia se cotonogeau pe teren, ceea ce sincer să fiu, e foarte trist. Citește restul articolului ›

2.705 citiri
Pagina 507 din 508« Prima...503504505506507508