Se vede că ne-a picat bine ziua asta, nu?
Sîmbătă dimineață ne-am întîlnit pe terenul de alergare, la început, doar 4: Nada, dl. Mureșan, Miclăuș și cu mine. Și am și alergat, nu am mai stat la discuții. A cincea ni s-a alăturat Raimonda și ne-am făcut conștiincioși turele.
Apoi eu m-am strecurat spre terenul de baschet unde am încins o miuță de trei-pe-trei pînă cînd au ajuns și fetele la teren.
La baschet ne-am strîns chiar 9, adică Alina (new-entry), Muri, dl. Mureșan, Ilea, Rus Daniel, Nada, Miclăuș, Raimonda și cu mine. Ne-am împărțit noi cumva, și echipa lui Ilea a cîștigat. Apoi ne-am împărțit altcumva, și echipa mea a cîștigat.
Dar cel mai important lucru este că ne-am simțit bine. Extrem de bine. S-a rîs, s-a făcut mișcare în aer liber și s-a făcut abstracție de picurii de ploaie și de vremea mohorîtă de afară. Pentru prima dată, după multă vreme, au fost trei fete pe teren, ceea ce a sporit atractivitatea meciului și a atras și privirile trecătorilor din parc, ce-i drept. Inclusiv ale fotografului anonim care își făcea plimbarea matinală.
