Ce întîlnire am avut ieri la Cluj…
Am dat nas în nas cu Firicel Tomai, la Winners Tennis Club.
Ne știm, dar nu ne-am văzut din 2004, de la un Roland Garros în care Hănescu și Pavel făceau un turneu foarte bun. Pe vremea aceea Firicel se ocupa de Hănescu, pe care l-a și descoperit, de altfel.
Ce să vorbim, că doar avem cu totul și cu totul alte preocupări…L-am întrebat ce mai face…
-Ce să fac, o să iau o pauză. Am terminat colaborarea cu Simona Halep și mă simt cam obosit…Prea multe turnee, prea multe deplasări…Am venit la Cluj să văd o jucătoare…Vreau să mă „reprofilez”, să umblu prin țară și să le transmit celor apropiați de tenis cîte ceva din cele pe care le știu…
Am mai stat un pic de vorbă, apoi și-a luat la revedere și a plecat, urcînd în mașina lui cu număr de Ilfov…
M-am uitat în urma lui și m-am gîndit: „Uite un om extraordinar…”
În loc de concluzii, o să vă dau cîteva gînduri ale lui pe care le-a făcut publice într-un interviu dat pentru GSP, lui Cristian Geambașu, în 2011. Acesta este Firicel Tomai, un tip ajuns la 40 de ani și care își trăiește viața așa cum știe el cel mai bine, aproape de tenis.
„Nu sînt genul de om care păcăleşte. Să profit stînd lîngă un sportiv doar pentru că a ajuns pe un loc bun”
„Am rămas cu durerea că n-am putut să mă împlinesc ca jucător”
„Eu sînt antrenor care antrenează, nu antrenor de companie”
„Îmi doresc să am unde să dorm, să am o bucată de pîine, dar în doi-trei ani să-mi duc elevul acolo unde vreau eu”
