Am realizat un documentar despre cartierul clujean Sinuța. Acesta s-a difuzat pe TVR 3. Emisiunii i-a spus Caravana TVR. Pentru mine a însemnat enorm.
Acolo, în Sinuța am copilărit. Sinuța a fost Raiul copilăriei mele. Un cartier dispărut. Aproape nimic nu mai seamănă cu ceea ce era.
Andreea Damian și Radu Anghel, de la TVR Cluj, mi-au făcut această bucurie: să pot să mă întorc în cartier. Și mi-a plăcut mult de tot. Dacă o să vă uitați la acest film, o să observați, pe final, că mi-au dat lacrimile, atît de mult m-a impresionat faptul că m-am întors, pentru o clipă, acolo.
S-a mai întîmplat ceva în urma acestui material care a fost difuzat și redifuzat de către colegii de la TVR: am avut sute de reacții (și nu exagerez, pentru că știu să număr pînă la o sută…).
Unele au venit de departe, chiar și din Australia, Canada sau Statele Unite. De la oameni care au trăit în Sinuța și care, văzînd reportajul, au fost profund emoționați (aici să ne înțelegem, nu datorită mie, ci imaginilor cu cartierul….)
Altele au venit din România, dar la fel de impresionante: cineva îmi spunea că a fost sunat de către mama lui, cu care nu mai vorbise de peste 10 ani, și care, văzînd materialul, s-a gîndit să își sune fiul și să refacă o relație demult apusă…
Toate acestea, adunate, mie ce mi-au spus: că acest cartier, Sinuța, care nu mai există în forma în care exista, continuă să spună o poveste…
O poveste despre clujeni, o poveste cu un farmec aparte, o poveste care nu are final…
Și acum, povestea:
16 comentarii
Frumos minidocumentar. Tin si eu minte cand eram in copilarie pe Mărginașă..Ce zona boema..capsuni albi, stugurasi, agrese..un gratar pe terasa, parintii jucau sah, table, remi, iar noi chistocii cu „placa cu rulmenti” pe „ulitza”..vremuri apuse dar frumoase.
Ar fi frumos un documentar mai detaliat despre fiecare zona/cartier din Cluj. Sunt multe „secrete” care ar trebui date mai departe si la cei mai tineri. Cati mai stiu unde era Boema, Casa aurarului, Casa Monetariei s.a.m.d.
Mersi, Cuibus, stiu si eu de Marginasa…Si cu sania pe Ciobanului. Si cu sarit gardul in Gradina Botanica
Imi place titlul mult fiindca mi se potriveste si mie. Eu am copilarit pe Pajistei si am amintiri extraordinar de frumoase. Imi amintesc de escapadele din padurea Agronomiei, la rezervor (rezervorul vechi de apa al Clujului), care parea o cetate ascunsa intre brazi, saniusul pe Pastorului.. sunt atât de multe lucruri si intâmplari de care imi amintesc! Multumesc pentru documentar. Abia mai sunt câtiva oameni care sa-si aminteasca de vechea Sinuța.
Buna . Am mai postat o rugaminte dar probabil topicul a fost nepotrivit…
sunt un fost sinutzean si eu….am locuit pe strada Tatra si rugamintea ce o rescriu aici e….daca are cineva poze cu zone din Sinuta….groapa….strazile…si ma refer la acea zona a gropii care nu se afla prea departe de strada unde locuiam…si da padurea agronomiei de unde aduceam scoarta de brad sa ne facem barcute si sa le dam drumul pe santul de pe strada Zorilor…multumesc din tot sufletul celor ce pot face rost de poze…
Buna ziua ,Marin !Numele de fata e Dulau.Eu am locuit pe Zorilor nr 48.Urmatoarea casa la nr 50 statea „nenea” Ghita si apoi Tatra era perpendiculara, bine zic? In colt era viziticu’.Pe Tatra o tin minte pe Marinela cu care eram prietene si ne jucam impreuna cu sora mea Cici.Sa fie sora ta? :)La nr 46 locuia fam Tigovan (Omi si Bui), care erau ceva neamuri cu Jiga Corina de pe Pajistei( capatul de Pajistei care dadea in „transformator”),unde ne jucam „prizonierii” si „telefonul fara fir”.Tata juca fotbal in gropa cu baietii care erau mai mari o tzara decat mine.Mi-i amintesc foarte bine pe fratii Duca (Marian si Nelu),care staeau pe linga Corina, apoi pe fratii Pripon.Pe Zorilor putin mai sus locua familia Mircea( Dorina,Calin, ?)care s-au mutat pe Porumbescu putin inainte de a ne demola.Vis a vis de ei statea Ilu (Tritean Ileana).Apoi Marius Veres cu care tin acum legatura ,dar reluata de acum vreo 7 ani,ne-am intalnit intamplator.Casa lui de pe Sighisoarei,mai jos putin de scoala e tot acolo.Sa stii ca si eu am cautat poze peste tot unde era probabil sa gasesc dar fara succes!M-as bucura sa-mi raspunzi sa-mi confirmi daca tu esti cel care banui….ca esti ! 🙂 Oricum numaibine !
Da, Marin, cred că îmi și aduc aminte de numele tău, se prea poate să ne știm. Sper să găsești pozele de care ai nevoie, eu, din păcate, nu am nici o poză, nu știu de ce. Poate pentru că pe atunci nu ni se părea important să ne facem poze, cine știe?
E posibil Ovidiu . Voi incerca sa iau legatura cu Tudor Salagean , actualmente director al muzeului etnografic al Transilvaniei care e tot sinutean si cu care am copilarit
Foarte frumos reportaj !
Stimate domnule Ovidiu Blag,tin sa va felicit si sa va multumesc pentru initiativa de a resuscita si promova amintiri si imagini ale vechiului cartier Sinuta !
Desi,eu sunt cu niste ani buni,mai tanar decat generatia protagonistilor acestor amintiri,eu fiind nascut in anul 1977,totusi,tin sa ma raliez atat prin origini cat si fragede amintiri acestui admirabil demers.
Aveam patru,cinci ani cand tin minte,e drept mai putin clar,si cumva ca prin ceata, atmosfera patriarhala si linistita a vechiului cartier in care,bunicul meu Muncaciu Ioan (poreclit Kicsi-Janos in cartier) isi avea casa sa,o casa de caramida destul de mare si frumoasa,la numarul 66 pe strada Louis-Pasteur.
Un cartier in care vecinii indrazneau sa fie si prieteni,iar batranii pe care i-am mai prins eu,ca urmasi ai celor vechi(nume precum:Almasan,Moraru,Ghisan,Galatean…etc…) emanau ceva speical de burger clujean,dupa mintea mea i-am spus : ceva aristocrat !
Domnule Radu, eu va multumesc.
Numele Sinuța vine din maghiară: „Szén utca”, uneori „Szín utca”.
Mai demult era „Széna utca” (széna=fân, deci nu are legătura cu szén=cărbune).
Actuala stradă Napoca era „Belső Szén utca”, pentru că era în interiorul vechii cetăți (belső=interior).
Alte străzi din apropiere: Külső Szén utca (str. Clinicilor), Külső Felső Szén utca (str, Babeș), Felső Külső Szén (str. Hașdeu și Marinescu).
(Vezi cartea lui Szabó T. Attila: http://adatbank.transindex.ro/html/alcim_pdf9494.pdf)
Z.Kasa, va multumesc mult pentru precizari.
„Maracana” „o miuta”, „CAR” probabil celor mai tineri nu le mai spune nimic. Alta generatie, alte timpuri cu alt limbaj. Poate chiar si cuvantul teribil este interpretat altfel.
In rest excelent.
Faină emisiune, Fain articol,felicitări. Am umblat pe acolo prin anii 57-60. Iar in anul 1972, la nou înființata Seție de Alpinism a Clubului U-Cluj, au aderat cu entuziasm câțiva tineri ce au copilărit în Sinuța: Szalma Sanyi, fratele mai mic al directorului de la Someșul, Engi Lajos, Nelu Vidruț și Barla Amdras. Erau buni, talenați, ambițioși si mândri că erau din Sinuța.
Multumesc, domnule Mititeanu. Da, pe Sanyi l-am cunoscut si eu. Mă bucur că aveți…legături și cu Sinuța.
Excelent si emotionant reportaj! Felicitari!
Abia acum vizionat reportajul la recomandarea unei Doamne care a locuit o perioada tot in Sinuta. Gratitudine!
Am trait 24 de ani in Sinuta; pe Str. Privelistei 24, (casa+gradina), unde am trait cu bunicii mei, pana cand comunistii ne-au demolat, iar dragii mei bunici au decedat ulterior au decedat din cauza asta. Fratele bunicului meu Mihai, a locuit pe Str Ciprian Porumbescu.
Am fost la scoala generala, de mai jos de Groapa cu Coca, fiica Dlui Iepure – cel cu bufetul. Groapa, la sf anilor 30 era un mini-lac (din spusele bunicilor mei. In perioada can Nastase si Tiriac erau in culmea gloriei, jucam tenis (rudimentar) in Groapa. Doar cateva amintiri, din multele altele.
Mi-ar face placere sa va intalnesc si sa mai povestim despre Sinuta noastra! As fi onorat si mi-ar face placere sa va intalnesc, respectiv sa imi dati un semn. Multumesc!
Frumos si emotionant reportaj. Sunt un sinutan care a locuit pe Marinescu nr. 65, un pic mai jos de crâșmă fam. „Iepure”. Se poate spune că „Sinuta” a fost o zonă selecta în care toți erau prieteni, se respectau reciproc și fără certuri. Imi amintesc de alimentara din colt cu str. Porumbescu a lui dl. Ludwig si dl. Szolosy de unde furam ciocolată „pitic” si cu rom, ce bună era si peste drum era curtea cu pauni. Nu pot să uit cum jucam fotbal sau „tigli” pe Groapa (Maracana) cu prietenii maghiari și români. În perioada de iarnă ne dădeam cu sania cu volan sau pe patine de la scoala până la biblioteca din Piața Păcii. Cel mai bun sirop de zmeură era la crâșmă lui Iepure cu sifon si pâinea cu untura si ceapă verde mancata în poartă casei cu alti prieteni. Pot să afirm ca Sinuta a fost si este un loc aparte si special în inima multora.