Vorbesc azi doi: unul bătrîn și unul tînăr…
-Mă, io cînd am venit în 52 în Cluj, de la țară, tata mi-o zîs așa: ai grijă să nu mă faci de rușine pă undhie umbli. Că dacă nu ai grije coboară Matiaș Chirai thie pă cal și ala Dumnieo thie ie după aia, că Matiaș Chirai thie ie și thie duce în Cosmos sau undhieva thie undhie nu mai poți vinhi înapoi veci pururi!
-Ș-apoi dumnieata l-ai fo crezută?
-Binie, mă, doară aveam 14 ani, da nu eram thiar bolund că să cred că să dă ala jos, că doară am văzut că îi dhin șer, io numa îți zîc cum mi-o zîs ca să mă înfrice! Da să știi că cîte-odată mă tăt uitam la cal să văd că nu îl sloboadhie jos pă Matiaș, numa așe, dhie sanchi…Da auz, să șthii că odată cînd am fo băută o țîrucă mai mult, dhie-un Crăciun, parcă thiar i-am văzut parțial color pă cal și pă Matiaș, și-atunci mni-am adus aminthie dhie bietu tata, Dumniezo să-l ierthie…
Pauză.
-Și-al doilea cu tata o fo cînd tăt spălam thieja vasăle thie vo tri sătpămîni undie lucram ș-așe dor mni-o fost dthie casă că i-am fo zîsă la un turbat dhie văr că să-i zîcă lu tata că io mă omor în Someș dacă nu vinie după minie să mă ieie acasă…
-Și?
-Ș-apoi tata o vinit înt-o sîmbătă. Io cînd l-am văzut tăt-tă-tăt m-am fo înmuiată că am crezut că mă bathie. Și cînd l-am întrebat că ce face, că dhi ce o vinit așe tîrzîu, mni-o zîs că thie aia o vinit așe încet că s-o tăt uitat în S0meș că să vadă că nu îs io acoale, în apă? Îți dai sama cum și-o bătut joc thie minie? Ce ieram io, un puțoi thie coptil thie 14 ani…D-apoi o trecut cumva, și uite că amu mă duc pe 75 și tăt aci îs, în Cluj…