E cu acest cartier, cu Gheorghieniul. Sau Gheorheni. Nu știu cum e corect dar știu că e un cartier corect. Eu l-am cunoscut pe vremea celui mai deștept dintre noi, dintre cei de la Liceul de Muzică, și mă refer aici la Sorin David. Băiatul acesta era cu adevărat deștept. În plus, locuia în Gheorghieni, ceea ce îi dădea o și mai mare prestanță.
Dacă vreți un intermezzo, puteți citi și chestia asta.
Dacă nu, treceți peste ea, și vă spun eu cîteva vorbe despre Sorin ăsta. Era dat dracului. Juca fotbal în toiul verii cu toți nasturii de la vestonul uniformei încheiați, știa tot ce mișcă la Europa Liberă, era un lider prin definiție și intra în vorbă doar cu mine și cu alți doi-trei, adică, după părerea noastră de atunci, cu oamenii care contează. Era deștept. Era blindat de informații despre muzică. Nu mă credeți? Mai citiți și asta.
Dar să revenim la cartier.
Acest cartier cică a fost construit în urma unui concurs de idei.
Și ideile au fost bune, din moment ce Sorin David a putut să ne ducă la etajul 8 și să ne pună la maximum Europa Liberă, partea muzicală, ziua în amiaza mare, și să nu ne aresteze nimeni. Și să ne uităm jos, la spațiile verzi, și să ne închipuim că suntem în statele unite ale americii, și că suntem liberi, și că suntem unici și fericiți, și că viața noastră se va învîrti mereu în jurul muzicii…Să vă zic despre ce ascultam ar însemna să lăcrimez, și n-are rost…Închipuiți-vă doar Pink Floyd, Deep Purple, Eric Clapton, Curtea Veche 43, Progresiv TM, Experimental Qvintet…
Poate că și amintirea lui Sorin David, pe care l-am mai întîlnit de cîteva ori de atunci și știu că e bine, m-a determinat să-mi aleg ales să trăiesc aici, în acest cartier.
Și de cîte ori aud muzica de la biserică mă gîndesc că tot așa și noi, acum 30 de ani, dădeam muzica tare, de la Europa Liberă. Acum toți suntem liberi, inclusiv cel care pune muzica tare la biserică.
1 comment
Și pe ceață, și pe soare, Gheorgheniul este o splendoare!