Un drum care pare să iasă nu doar din Rădăuți, ci parcă ar părăsi lumea însăși, un drum îngust, anost și trist, așa arată traseul pe care îl parcurgi pînă la Herghelia din Rădăuți, plecînd din centrul orașului. La capătul său însă, ca într-o poveste care începe prost dar se luminează pe parcurs, te așteaptă minuni. Minuni făcute de oameni cu minunății de cai. Un univers care te cucerește pe loc, te ține prizonier într-un „lagăr” din care, culmea, nu vrei să fii salvat.
Landesgestuetts – und Remontierungs Department in der Bucowina zu Radautz, așa se chema locul acesta la înființare, în 1792. Atunci Bucovina era parte din Statul Austriac, poate de aceea și asemănările în ceea ce privește ordinea dar și frumusețea caselor celor de aici, din zonă.
Acum, la sosirea noastră (să fi fost mai aproape de seară decît de prînz), liniștea era cea care domnea peste tot. Liniște. De parcă locul ar fi fost pustiu.
Curtea, frumoasă foc. Cu meri ce te ademeneau să le furi din roade dar și cu reținerea că poate din aceste fructe ar trebui mai degrabă să mănînce caii, că așa ai văzut tu, necunoscătorul, în filme.
Fără un ghid, deruta era la ea acasă.
Am văzut grajdurile, aliniate, după modelul austriac, desigur, dar o ușoară teamă ne împiedica să le trecem pragul.
Și-atunci, în plina noastră ezitare, dintr-un loc de unde nici nu ne-am fi așteptat, a ieșit un om, nu un cal, cum poate ne-am fi așteptat.
Era îmbrăcat ciudat pentru noi, firesc pentru el.
Ne aflam, doamnelor și domnilor, în fața unui jocheu.
Asta aveam să aflăm după ce s-a prezentat: „Andrei M., jocheu”.
Un om de o căldură aparte, particulară, în contrast cu felul precipitat în care vorbea, plus accentul de care noi eram cam străini la început. Apoi ne-am obișnuit. Ucraina e prea aproape iar el își trăgea originile de acolo. Și asta aveam să aflăm mai apoi.
Și Andrei s-a pornit. Și nu s-a mai oprit. Am aflat o grămadă de lucuri și am văzut, rînd pe rînd, toți caii de-acolo, din herghelie, unul după celălalt. Și am făcut cunoștință, rînd pe rînd, cu toți.
„Ăsta e de anduranță, acum a venit de la Mangalia, a participat la o cursă de 80 de kilometri, ăsta e bun pentru muncă, ăsta e pentru dresaj, ăsta a fost bolnav azi noapte, l-a durut stomacul, imediat îl scot puțin să facă mișcare, asta e cea mai blîndă, vă poate da pupici, încercați, e foarte blîndă, pe asta am tuns-o zilele trecute, o pregătim de concurs, ăsta e de vînzare, costă 2.000 de euro, asta e cea mai frumoasă, ăsta e un pic supărat, asta e mai în vîrstă, are 14 ani, ăsta, asta, ăsta, asta”…
Trei ore.
Trei ore printre niște cai extraordinari, excepționali, fantastici.
Cai Shagya Arab.
Frumuseți.
Nu știu nimic despre cai. Și nici acum nu pot spune că știu. Dar de atît de aproape n-am văzut niciodată niște cai. Și nici n-am simțit ca acum bunătatea și căldura lor, cel puțin a celor de aici, de la Herghelia Rădăuți, cai care nu păreau deloc deranjați de prezența noastră. Dimpotrivă, dădeau impresia că se bucură, la rîndul lor.
Andrei s-a ținut de promisiune și a scos acel cal la mișcare.
Dar ce zic eu mișcare…
A fost ca într-un vis. Dans, nu altceva, așa se mișcau, om și cal. Cal și om, cînd în tango, cînd în vals, cînd în…galop.
Schimbau priviri și, cine știe, poate își și vorbeau în limba lor…
Aveam să aflăm că acest ritual se întîmplă non-stop, pe toată durata zilei. Fiecare cal este scos la mișcare, cei trei jochei ocupîndu-se, în schimburi, de asta.
La fel, tot în schimburi, lucrează oamenii care asigură curățenia în grajduri, oameni care hrănesc caii și care îi îngrijesc exemplar.
Și nu sunt puțini. Caii. Că oamenii sunt puțini. Dar asta nu se vede, pentru că par mulți, atît sunt de devotați și de harnici.
Cu greu ne-am extras din acel loc. Cu mare greu. Ne-am strîns mîinile, cu Andrei, și ne-am mai uitat o dată în ochii lui de om de-o sută.
Strașnic om.
Pînă și pe final a avut o replică neașteptată: “Să mai venti. Dacă veniți, vă învăț să călăriți”.
………………………………………………………………………
Herghelia de la Rădăuți se întinde pe o suprafață de 610 ha și dispune de 294 de cai, dintre care: 9 armăsari pepinieri, 56 de armăsari de montă, 45 de iepe-mamă și 128 de alte categorii (tineret, sport, agrement). Caii de la Herghelia Rădăuți aparțin rasei Shagya Arab, cu cele opt linii din cadrul rasei: Dahoman, El-Sbaa, Gazel, Hadban, Koheilan, Mersuch, Shagya, Siglavy-Bogdady.
Herghelia de la Rădăuți este împărțită în trei secții:
- secția din Rădăuți – cu 43 de cai, aici realizându-se dresajul tineretului cabalin în vârstă de 3 ani. Secția dispune de hipodromși manej acoperit pentru antrenamentul cailor.
- secția din Mitoc, comuna Frătăuți – cu 236 de cai (armăsari pepinieri, iepe-mamă, armăsari de montă publică și diverse categorii de tineret)
- secția din Brodinapentru tineretul mascul
Herghelia organizează cursuri de călărie pentru începători și avansați, plimbări cu sania și docarul, iar o dată pe an organizează un concurs hipic care cuprinde probe de galop, obstacole, tracțiune și frumusețe.