Lăpușan a fost din nou pedepsit să joace în echipa de 4, în timp ce noi am fost 5. Poate asta a contribuit la victoria noastră cu 5-3 la meciuri, dar era cît pe ce să se termine 4-4.
Lăpușan, Silviu, Miclăuș și Tebu versus David, Florin, Blag, Liviu și Rus, acestea au fost distribuțiile.
Am ajuns să conducem cu 4-1 la meciuri, cînd mai rămăseseră 20 de minute din spațiul nostru de timp alocat mișcării sportive.
A fost momentul în care le-am spus alor mei să tragem un pic de timp, să ținem atacurile, să nu cumva să le lăsăm timp să ceară un meci decisiv.
Din păcate a fost pe dos, ei revenind rapid la 4-3 la meciuri și avea să urmeze partida decisivă.
A fost 6-6 și de-acolo doar norocul a făcut ca noi să ne desprindem și să cîștigăm sîmbăta cu 5-3 la meciuri.
MVP l-am ales pe David, care ne-a scos de mai multe ori pe parcursul zilei.
Plămînul, rinichiul și ficatul echipei noastre a fost însă Liviu, într-o formă sportivă de zile mari.
Bine, a mai fost cineva cu creierul, dar dintr-un bun simț excesiv nu o să îi dăm numele.
Dincolo, la ei, cu toții au făcut un meci mare, mobilizîndu-se în jurul lui Lăpușan, cel care a ieșit din nou în evidență prin reușite personale și prin acuratețea paselor oferite.
Repriza a treia a fost de vis, cu 10 oameni așezați în linie la masa de la 4 Champions, pentru a putea cu toții să stăm cu fața spre televizor.
Ne-a vizitat și Simu, pe care l-am învățat să mai aibă răbdare cu revenirea pe teren, după accidentarea cruntă pe care a avut-o.
No, cam asta a fost ziua noastră specială, cu sport și povești.
