Am primit de la Flavio Citron o poză de demult. E făcută în Parcul Caragiale, din apropiere Sîntem la finalul clasei a șaptea. Țin minte numele profesoarei, Mihaela Grozavu, profesoară de matematică și diriginta noastră.
Și mai țin minte că ne-a luat pentru poza asta de la fotbal (pe cîțiva dintre noi). Jucam acolo, în curtea interioară, unde făceam destulă gălăgie.
Era interesant amestecul ăsta: în sălile de repetiție, unii studiau la pian, la vioară și la alte instrumente, iar jos, alții jucau mingea. Și totul într-un spațiu care pe vremuri era dedicat rugăciunii (înainte de a fi liceu de muzică acest spațiu aparținea bisericii franciscane).
Dintre colegii din poza aceasta îmi mai amintesc de cîțiva. Dacă mai știți nume, nu ezitați să completați lista. Eu știu așa:
-Rîndul de sus.
Prima: Teodora Cenușe
A doua: Pop Lucia
Al patrulea: Laur Ramonțianu
Al cincelea: sînt eu
Al șaselea: Csiki Vili
Al șaptelea: Nae Coman
Al optulea: Sorin David
Rîndul din mijloc
Prima: Bucurescu Codruța
A șasea: Carmen Obrejan
A saptea: Camelia Gantz
Rîndul de jos:
Primul: Citron Flavio
Cu Nae Coman, Csiki Vili și Sorin David aveam o asociație, „Ancora”. Poate o să vorbesc odată și odată despre povestea aceea… Ce pot spune acum e că Ancora vine de la niște insigne în formă de ancoră pe care le purtam cu mîndrie în piept. Ce amintiri…
4 comentarii
Am primit de la Flavio Citron acest comment (isi aminteste si el de doi dintre cei din poza )>
Ratiu Adrian,in mijloc randul de jos.venea pe la mine sa ma ajute la lectii.si degeaba.canta la oboi,a intrat la conservator.dupa aia am auzit ca a intrat in afaceri si s a ingrasat.ultimul din rindul de jos,Arpi (Nemety?).imi amintesc ca odata il conduceam acasa(nu stiu de ce)si mi povestea ceva.era intors complet spre mine cind s a lovit amarnic de un stalp de beton si s a imprastiat pe jos impreuna cu flautul lui.
Anul 2011. Mutarea instituţiei în locaţia nouă care:
-are unele avantaje certe
-nu are, nici pe departe, romantismul celei vechi
Am fost şi eu elev la Muzică, din 1980 în 1992.
Îmi mai amintesc ceva. Pe fata (fetița) așezată în fața lui Nae și de lângă Carmen Obrejan o chema Daniela și nu mai știu cum. Mie îmi plăcea de ea, așa ca am invitat-o într-o vara pe insula „pustie” de pe Someș, în dreptul intrării Babeș-ului. Ea avea șlapi, o raritate atunci. Lumea nu avea șlapi, asa în general. Ne-am dezbrăcat și stăteam la plaja iar eu mă tot chinuiam să fac jumătăți de centimetru să ne atingem. Tăcerea devenise supărătoare așa că m-am gândit s-o sparg cumva. Am luat un șlap și, n-am sa înțeleg niciodată de ce, i-am ars Danielei una zdravănă peste c… pardon, fund. Acesta a fost timp de aproape 40 de ani un secret. Acum nu mai e.
Ce surpriza!!! O chema Avram Carmen Daniela, era de pe undeva din sud, Gorj?tatal ei parca era miner? sau asa ceva! Era o tocilara…deci Flavi…n-ai pierdut nimic!!! nu stiu cum a reactionat ea la arsul cu slapul… poate ne mai scrii mai multa!