Biletele de solidaritate scoase la vînzare s-au vîndut azi ca pîinea caldă. Știrile abundă pe acest subiect, cu siguranță asta va ține capul de afiș și la televiziuni.
L-am văzut pe amicul Ovi Pintea cumpărîndu-și 150 de tichete.
Am mai văzut și alți cunoscuți pe acolo, pe la casierie.
Și am apreciat foarte mult gestul lor.
Suporterii Universității au mai făcut astfel de gesturi care au uimit pe toată lumea și care au făcut chiar înconjurul lumii (dacă este să ne gîndim cum a fost, la un 1 noiembrie, cînd mii de lumînări au fost aprinse pe bătrînul „Ion Moina”).
Povestea aceasta, cu gesturile, e ca și cealaltă, cu întrebarea pe care i-o pui unuia care ține cu Universitatea:
-De ce iubiți Universitatea?
Unul care chiar știe de ce iubește Universitatea nu vă va da un răspuns foarte elaborat. Mai degrabă vă va răspune așa:
-Nu pot să vă explic.
E un substitut pentru „V-aș explica, dar nu cred că ați înțelege…”
1 comment
Urmaresc cu interes blogul. Nu doar din interes livresc ci si afectiv – iubitul Calin Tomutza …
Am ajuns la mana prezentei spectatoarelor/suporteritelor si copiilor ! Ceea ce ma bucura pana la urma. Problema stringenta acum este ‘cum putem capacita un numar cat mai mare pentru a fi pe stadion ?’ ESTE ESENTIALA PENTRU ISTORIA CLUBULUI SI A NOASTRA CA SUPORTERI.
Solutii concrete, de aplicat in doua zile jumatate … Dificil dar trebuie incercat.
PS – o saptamana ‘Calin Tomuta’ pentru a il preda actualelor generatii de tineri suporteri U ar fi de interes. Si pentru ei si pentru noi. Pot sa pun umarul nu doar vorba si gandul.