Povestea fotbalului în sală (XIII). Azi, Solomon “Saci” Francisc

Solomon Francis, o ipostază în care s-au suprins perfect emoția și trăirile sufletești ale unui artist.  Sursa foto: arhiva Francis Solomon

Solomon Francisc, o ipostază în care s-au suprins perfect emoția și trăirile sufletești ale unui artist.
Sursa foto: arhiva Francis Solomon

Din galeria marilor figuri prezente la sală, altele decît cele reprezentate de fotbaliștii profesioniști, face parte, indubitabil, Solomon Francisc. Saci, așa cum îl știe toată lumea din Cluj și din țară, este nimeni altul decît bateristul trupei Semnal M iar asta ne-a făcut pe noi, colegii lui de joc, foarte mîndri. Nu de alta, dar nu era de ici de colo să fii coleg de vestiar cu un ins care a bătut țara asta în lung și în lat, care a cunoscut consacrarea și gloria artistică, un om-poveste, pentru că e neîntrecut în istorisirea unor întîmplări aproape ieșite din comun. 

De fapt, glumele lui au și căpătat un nume, ele s-au reunit, generic, sub expresia “șoțisme”. Și-o să vă dau și un exemplu: Saci, întrebat undeva, prin țară, dacă este ungur sau român, a răspuns surprinzător pentru cel care i-a adresat întrebarea: “eu nu sînt nici ungur nici român, eu sînt clujean”.

Sau un alt exemplu: prima bere, în vestiar, după joc, era pentru Saci un fel de încălzire, pentru că bea o gură atît de mare încît cam trei sferturi din bere se ducea…Și-atunci, după ce înghițea această gură, Saci spunea: “alunecă atît de bine pentru că m-am bărbierit azi dimineață” ( ca și cum firele de păr de pe gît ar fi fost îndepărtate din interior, nu din exterior…).

Dar poate cea mai tare fază a lui Saci a fost atunci cînd am jucat în echipă cu Ioan Sima, fostul președinte al Băncii Dacia Felix, un tip care obișnuia să mai și sponsorizeze mesele noastre de protocol de după cîte vreun meci mai important…Faza a fost așa: Saci era coechipier cu Sima, dar cum nu vedea foarte bine (Saci a purtat și ochelari și lentile de contact, dar nu la joc), a avut o problemă în a-l zări pe Sima care tocmai ratase golul victoriei, șutînd aiurea de la doar un metru de poartă. Și-atunci Saci se duce val-vîrtej să-i “ia gîtul” celui care a comis acest act impardonabil. Repet, Saci nu i-a zărit chipul, aflîndu-se la mare depărtare de locul din care a ratat Sima. Și vine, și vine, cu pumnii ridicați la cer și cu vorbele de ocară pregătite să-i iasă din gură, în cascadă, așa cum s-a mai întîmplat cîteodată…Și cînd ajunge la o distanță destul de mică încît să-l poată identifica pe Sima lasă pumnii jos, se apropie, îl bate pe spate și zice: “Nu-i nimic, domnu Sima, nu-i nimic”…Vă dați seama că am murit de rîs, cu toții…

Sați a cîntat 15 ani cu Semnal M, a fost mare prieten cu regretatul Iuliu Merca și așa probabil, prin el, s-a apropiat și de Sorin Bagiu (căsătorit cu sora lui Iuliu, cu Mariana, mare baschetbalistă a lui U Cluj). Și-atunci a intrat și Saci și mai abitir în cercul U-iștilor. Sați povestea că a jucat fotbal cu foarte mulți sportivi din țară, cu aceștia intersectîndu-se mai ales atunci cînd Semnal M avea turnee la mare. A jucat cu mulți dintre ei, dar îmi amintesc că povestea despre un meci cu reprezentanții Craiovei Maxima, o miuță din care nu au lipsit Balaci, Ștefănescu sau Cămătaru. Și echipa artiștilor le-a făcut față cu brio.

Sați era și un foarte bun jucător de lab-tenis, meserie învățată și desăvîrșită tot în turneele din țară. Acolo punea foarte mult suflet, la meciurile de lab-tenis, uneori chiar prea mult, de gura lui nescăpînd foarte mulți coechipieri sau adversari…

La noi însă, la sală, se știa stăpîni, mai ales că aici cam toată lumea își știa lungul nasului, oricît de vedetă sau ne-vedetă era. În primul rînd mi-a plăcut la Saci că mereu își amintea cît de important a fost pentru el să ajungă să joace aici (el a venit “la pachet” cu Ioska Szoke) și pentru acest lucru a știut mereu să îi mulțumească lui Puiu Banu (Puiu fiind cel care dădea acceptul final pentru ca unii sau alții să pătrundă în trupă, nu de alta, dar el răspundea de ce se întîmplă în Sala Sporturilor Horia Demian și atunci avea tot dreptul să fie mai…selectiv).

Jocul lui Saci era unul de siguranță, nu dribla excesiv, pasa întotdeauna la omul aflat cel mai aproape de el, nu pasa peste linii, se mișca mult, avea viziune, era conducătorul de joc al echipei sale. Mi-a fost întodeauna adversar, unul redutabil, mai ales că aveam de acoperit cam aceeași zonă de teren, și eu jucînd la mijloc. Dacă e să fiu cinstit, l-am faultat de mai multe ori decît a făcut-o el cu mine, dar niciodată nu mi-a reproșat acest lucru, semn că știa că n-o făceam cu intenție.

Sați, în acțiune, fotografie de dată recentă.  Sursa FOTO: arhiva Solomon Francisc

Saci, în acțiune, fotografie de dată recentă.
Sursa FOTO: arhiva Solomon Francisc

M-am gîndit întotdeauna că peste 20 de ani petrecuți săptămînă de săptămînă cu acest Sați au fost ceva pentru noi. Omul a cîntat cu Iuliu Merca, cu Ștefan Boldijar (oamenii-simbol ai Semnalului), cu Ghiță Ciolac, un pianist excelent, a făcut turnee cu Marina Voica, Marius Țeicu,  Toma Caragiu, Laura Stoica, Marcel Pavel, cu Adrian Ordean, cu cîți și mai cîți alții…A cîntat cu Bega Blues Band, condus de Kamocsa Bela (fondatorul Phoenix-ului), a cîntat pe vase de croazieră, în mega-săli de concert dar și în cam toate restaurantele și cam pe toate terasele posibile și imposibile din stațiunile de la mare și de la munte din România.

Nu l-am mai văzut de multă vreme pe Saci, ne mai intersectăm pe facebook, dar cred că sînt în asentimentul colegilor noștri de…sală atunci cînd declar, pe final, că a fost o plăcere să fim coechipieri cu acest Sați-clujeanul.

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +3 (from 3 votes)
2.599 citiri

3 comments to Povestea fotbalului în sală (XIII). Azi, Solomon “Saci” Francisc

  • Si o completare pe care am primit-o pe facebook de la fostul fotbalist Vasile Dobrău, actualmente antrenor în lumea arabă:

    “Imi aduc aminte de primul nostru meci contra celor de la Semnal M desfasurat la Eforie Nord unde cintau ei. ( La Aladin daca nu gresesc ) Noi fotbalistii de la U aflati in vacanta contra celor de la Semnal M plus Seful de sala de la restaurant. Iuliu Merca statea in poarta. Am crezut ca era mai lenes. Da de unde ! La o faza de atac am descoperit secretul ?! Linga bara era ascunsa de ochii curiosilor o sticla plina cu un lichid de culoarea apei.I-am zis lui Iuliu: Ce-i acolo ? Raspunsul a fost extraordinary si a intrat in istoria nescrisa a consumatorilor ” Vodca ne da luciditate ! ” Am ris cu lacrimi !” (Vasile Dobrău).

  • Echipa U-istilor de atunci : Boca , Bagiu , Vasile Manu ( fie iertat ) Dobrau , Batacliu si Liviu Stoica Mihai

  • Solomon Francisc este un mare artist si un tip foarte de treaba,mare polemist! Un baterist excelent!

Leave a Reply