Familia Szalma, un reper al Sinuței de altă dată…

Szalma. Foto: pagina personală Iancsi Szalma

Szalma.
Foto: pagina personală Iancsi Szalma

Am găsit pe pagina de facebook a prietenului meu din copilărie o poză care m-a “terminat”. Cu greu mă pot desprinde de ea, de cînd am văzut-o, îmi vine să stau, și să stau, și să-mi aduc aminte de vremuri care nu se vor mai întoarce niciodată. Familia Szalma, cu al său lider incontestabil în persoana tatăului lui Iancsi, Janos, o viață director la Fabrica de Tricotaje Someșul…

Janos Szalma, care avea șofer personal, ca director de întreprindere, șofer cu mașină străină, din Vest, într-o vreme în care mașină străină îi spuneai unui model de Volga…

Janos Szalma, la care venea frizerul acasă, nu mergea el la frizer.

Janos Szalma, care nu rata nici o duminică împreună cu familia sa, în excursii, prin împrejurimile Clujului (era ce-i drept momentul care îl enerva pe Jancsi, că nu se putea juca alături de mine, dar asta e o altă poveste. Cîteodată mergeam împreună în aceste excursii, dar nouă nu ne trebuia companie, nouă ne trebuia întrecere unu-la-unu, la orice sport. Transformam în competiție orice, absolut orice. Era între noi o rivalitate dusă la extrem. Nu am jucat fotbal, de exemplu, niciodată în aceeași echipă, cu excepția meciurilor pe care le jucam contra altor străzi, ale altor cartiere…)

Familia Szalma, ai căror copii au făcut cu toții sport, Iancsi fiind de departe cel mai talentat (și la sporturile de iarnă și la cele de vară). A făcut tenis de performanță și schi de performanță, dar patinajul, fotbalul, tenisul de masă sau baschetul erau alte sporturi la care cu greu îl puteai bate.

Aici, în această fotografie, jos, e chiar Janos Szalma, marele director, cu Peter în brațe, fiul cel mic. La mijlocul scării e Istvan, mijlociul, iar în exteriorul scării e Iancsi. În picioare, tot în fața scării, e Sani, unchiul lui Iancsi, mare alpinist. Cei în vîrstă sînt bunicii lui Iancsi, din partea tatălui, iar mai jos, pe scară, e mama lui, Marika-neni. Sus e mătușa sa, Ildi iar persoana din exterior îmi este necunoscută, dar probabil e tot o rudă.

Poza e făcută în curtea casei lor, pe Ciprian Porumbescu.

O curte în care mi-am petrecut, poate, mai multă vreme decît în propria mea curte, de vizavi. Nu de alta, dar aici era și masă de ping-pong, și grădina mai mare, și garajul în care încălecam biciclete, motociclete, locul în care în absența tatălui său urcam la volanul mașinii lor Lada…

 

 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)
2.842 citiri

Leave a Reply