Sebastian Vlad, cel ce-a dansat printre necazuri pentru a ajunge sus de tot

Sebastian Vlad, alături de Ioana Cristina, pe scena de la Românii au talent

Lumea îl știe cel mai bine de la “Românii au talent”, acolo unde el și Ioana Cristina au ajuns în semifinalele concursului. Amîndoi sunt balerini la Opera Maghiară din Cluj. Cu Sebastian Vlad m-am întîlnit cel mai des pe Scena Urbană, acolo unde în afară faptului că a dansat magistral a și semnat coregrafia unor momente magice, fie că a fost vorba despre spectacole de muzică ușoară sau clasică (așa cum a fost cel din Cimitirul Central, de 1 noiembrie). 

Puțini știu însă cît de greu a fost pentru Sebastian Vlad să ajungă unde a ajuns, respectiv foarte aproape de a-și lua licența în balet, prezent în spectacolele remarcabile ale Operei Maghiare din Cluj, consecvent în a sprijini arta adevărată, imaginativ și foarte ancorat în comunitate.

Pînă aici a fost un drum lung. Și greu.

Pentru un tînăr de 34 de ani se poate spune că a trăit deja vreo trei vieți…În trei țări și poate pe mult mai multe mări…

Sebastian, uitîndu-te în urmă n-ai prea zice că ai fi avut șanse de izbîndă pe acest teritoriu artistic…Ce-ți mai aduci aminte despre începuturi? 

-Asta cam așa e. Pentru un băiat născut la Bistrița, cu părinții divortati in 1990, oscilînd între liceul sportiv la sectia gimanstică, transferat la atletism iar apoi la fotbal și ajuns la Cluj la Liceul de Coregrafie in anul 1994 a fost un drum…interesant. Un drum pe care l-am făcut și pentru a-i împlini mamei mele un vis (ea a fost selectionata pentru Liceul de Coregrafie dar familia nu a lăsat-o să își urmeze acest vis).

-Și ai locuit de unul singur la Cluj? 

Da, la început la internat. Au fost ani grei, cu deplasări  Cluj – Bistrița, cînd și cum puteam. Apoi mama s-a mutat în Cluj și am locuit împreună pînă cînd eu am împlinit 15 ani. Atunci, din cauza problemelor financiare presante, mama s-a hotărît să plece în străinătate, pentru a încerca de acolo să mă ajute.

Anii  de liceu au fost destul de grei pentru un adolescent singur. Am fost dat afară din căminul liceului de două ori, mediile la scoală au scăzut, la fel și interesul meu pentru balet și chiar și al unora dintre profesori pentru cariera mea, asta pentru că eu nu-mi permiteam să iau ore în particular…

Raza mea de lumină a apărut în ultimii doi ani de liceu, pe care i-am petrecut în cadrul familiei Rus, la propunerea fiului lor, Tudor, care îmi era coleg și bun prieten. Le sunt recunoscător pentru tot ce au făcut pentru mine, pentru faptul ca nu m-au tratat diferit față de fiul lor și pentru că m-au ghidat spre lucruri pozitive, temperîndu-mi ieșirile de adolescent rebel…

-Ai terminat astfel liceul. Și-apoi? 

-După terminarea liceului am renunțat la balet,  îndreptîndu-mă spre… bani.  Era singurul lucru de care credeam că aveam nevoie la momentul respectiv. Am lucrat în baruri ca ajutor (spălam pahare, alimentam barul cu cele necesare ca apoi sa ajung „baiatul de la bucatarie”, cel care prepara cocktail-uri, ornamenta inghețatele și alte asemenea).

Și dansul?

-Da, a reapărut. La un moment dat am hotărît să mă întorc spre el, chiar dacă nu în forma pentru care mă pregătisem. Am devenit dansator în cluburi, în Spania, în locuri exotice, cu un anume miraj, recunosc, dar parcă nu pe gustul meu. Așa că m-am întors în România, după doi ani. Am aplicat la Opera Română dar am fost refuzat (evident că îmi pierdusem antrenamentul și continuitatea în dansul clasic…).

A apărut însă și norocul: maestrul Mihail Mândruțiu, de la Opera Maghiară, care mi-a dat o șansă, și-am profitat de ea aproape 5 ani. Apoi, din cauza salariilor foarte mici de pe atunci, a trebuit din nou să mă…orientez. Și am ajuns în Serbia, la Novi Sad, unde am dansat patru ani.

Acolo am avut parte de un compartiment de balet complet si foarte bun profesional, am avut parte de pedagogi din întreaga lume (rusi, italieni, croati, sarbi, spanioli, români, americani, maghiari) si aceasta experientă a reprezentat pentru mine cel mai bun lucru din viata mea de balerin.

-Și cînd era atît de bine…

-După cei 4 ani de Serbia simțeam că nu îmi mai găsesc locul acolo si doream ceva nou. Așa am ajuns  dansator al companiei Costa Crociere și am experimentat și acest tip de spectacol (show). Era o lume total nouă. Eu,  plecat de la strictețea baletului clasic am ajuns pe scena unui vas de croazieră, o lume de showbiz  care venea cu alte reguli și cu alte pretentii. Perioada de acomodare și de integrare în această lume a fost una anevoioasă și plină de peripeții.

Și pe cînd să mă acomodez, după vreo 5 luni, am făcut cunoștință pentru prima dată în viața mea cu blocajul de spate. Asta credeam eu. Dar diagnosticul a căzut nemilos: triplă hernie de disc. Operația, cea pe care o primisem ca recomandare, m-ar fi scos definitiv din lumea dansului, la nici 30 de ani. M-am ambiționat, am tras ca un cîine și m-am recuperat prin metode alternative. Atît de mult mă ambiționasem încît după ce mi-am revenit m-am întors pe vas unde am mai dansat încă 6 luni, doar ca să îmi dovedesc că pot…

-Se și termină aventurile și necazurile? 

-Se termină. Pentru că visul meu a rămas scena unui teatru. Și în visul acesta intră și dorința de a-mi aprofunda cunoștințele de balet. Și unde altundeva decît în România, la Opera Maghiară (cea care din nou a fost generoasă) și la Academia de Muzică, unde am dat admitere și acum mă pregătesc pentru licență…A fost cea mai inspirată decizie a mea. Mi-am regăsit sau mi-am făcut prieteni extraordinari și am cunoscut persoane noi, oameni superbi.

Împreuna cu Ioana Cristina, colega mea de la Opera Maghiara si cu doamna Livia Tulbure Guna (profesoară la Academia de Muzica Gh Dima si fosta solista a Operei Nationale din Cluj-Napoca ), in calitate de coregraf, am pariticipat la  emisiunea „Romanii au talent” (am ajuns in semifinala emisiunii).

Alături de Ioana am trăit experiențe profesionale inedite fiindu-mi și azi partenera ideală pentru activitațile artistice la care luăm parte.

Aș dori să menționez cîteva nume care îmi fac viața mai frumoasă și profesia mai interesantă: Melinda Jakab (coregraf al Operei Maghiare Cluj), Gabriela Rusu  (sefa compartimentului de balet al Operei Maghiare Cluj), Ina Hudea (profesor la Academia de Muzica Gh Dima), Daniela Maier (arhitect, coordonator Scena Urbana), Ioan Vrășmaș (Opera Vox) si evident dna Livia Tulbure Guna care este si profesor coordonator al spectacolului meu de licență). Sunt oamenii care au încredere în mine. Iar eu încerc să le răspund, după puteri, acestei încrederi. Și vreau le mulțumesc.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
1.130 citiri

Leave a Reply